Godeni

Administraţia de Stat

 

Ca toate satele care formează obiectul studiului de faţă, cu excepţia Malului care se supunea jurisdicţiei oraşului Câmpulung, Godenii au avut mai multe etape de desfăşurare administrativă: perioada Sfatului Sătesc, 1837-1864; perioada Primăriei, 1864-1949; perioada Comitetului Provizoriu, !5 august 1949-31 decembrie1949; perioada Sfatului Popular, 1950-1968 şi perioada Consilşilui Popular, din 1968 până în prezent.
Sfatul Sătesc este reprezentat de Consiliul Sătesc format din deputaţii sau aleşii satului împreună cu Pârcălabul care avea sarcina de coordonator al Consiliului şi asigura strângerea impozitelor. Nu există documente de stat unde să fie evidenţiaţi aleşii satului, ci acte patrimoniale de familie în care ei sunt menţionaţi. Actele sunt sporadice şi nu pe toţi anii. Din aceste acte am identificat pe următorii: Dumitru Andriţoiu, Constantin Popescu şi Ştefan State, în 1837; Enache Brătoiu, Grigore Marghiţoiu, Manu Mustea, în 1841; Enache Nică Brătoiu, Grigore Hera Marghiţoiu şi Nicolae Pătraşcu, în 1842; Dumitru Călugăriţoiu şi Iorga Ispas, în 1850; Gheorghe Andriţoiu şi Ion Manu, în 1852; Constantin Enache Brătoiu, Gheorghe Dumitraşcu, Constantin Diaconu, Nicolae Dinu şi Constantin Manu, în 1854; Pantilimon David, Constantin Diaconu, Nicolae Dinu şi Constantin Manu, în 1854; Pantilimon David, Constantin Diaconu, Nicolae Niţu, în 1855 şi Ion Ghinea, Nicolae Manu şi Ion Stătoiu, în 1857. Aleşii satului de multe ori făceau cercetări locale, din ordinului pârcălabului.

PRIMĂRIA
Primăria a fost înfiinţată la 1864. Cel dintâi buget întocmit pe anul 1865 se ridică la suma de 1091 de lei. El cuprinde taxe pentru vitele de pripas, taxe din biletele de drum, zeciuieli analogisite pentru acoperirea cheltuielilor. Acestea sunt suportate de 122 contribuabili, 15 nevolnici, 5 văduve, 7 holtei. Se plătesc salarii pentru 2 preoţi, cântăreţ, notar, ajutor de primar, 3 consilieri - pentru ultimele trei categorii, diurnă - şi 2 vătăşei. Se suportă cheltuieli de cancelarie, condici, abonament la Monitorul Oficial, tipăritul a 50 bilete de drum, salariul perceptorului - de fapt tot o diurnă - cărţile şcolare. Primar era Niţă Constantin Dumitraşcu, ajutor Gheorghe Andriţoiu; membri erau: Ştefan Duţă, Nicolae Niţu şi notar Gheorghe Constantinescu sau Gheorghe Vlăduţă. Din bugetul respectiv rezultă că, costul cărţilor şcolare se suportă de primărie. Bugetul pe anul 1866 este mai mic, stabilit la suma de 1426 lei. Consiliul Comunal era schimbat: primar Gheorghe Ion Dinu; ajutor Gheorghe Grigore Proca; consilieri: Ion Ion Ispas, Ion Untaru - acesta era de la Uliţe şi era căsătorit cu Ancuţa Popii, fata preotului Ion Godeanu - Ion Iorga Dumitraşcu, notar Gheorghe Constantinescu. La 19 august 1868, Consiliul Comunal analizează suma de unde să fie plătit notarul. Nu era mulţumit cu 450 de lei anual. I s-a mai adăugat suma de 150 lei. După reforma agrară de la 1864 s-a simţit nevoia să se stabilească starea socială a locuitorilor, fapt care echivalşează cu o catagrafiere sau un recensământ. Ei au fost repartizaţi astfel: categoria I-a, 27; categoria a II-a, 31; categoria a III-a, 15; categoria a IV-a, 6 (patru din spiţa Ghizdaveţ şi doi din spiţa Proca). În 1870 pentru sat se pun mai multe probleme. Plaiul Nucşoara face demersuri pentru construirea unui nou local de primărie. Învăţătorul Iosi Solomonescu reclamă că în anul precedent i s-a promis mărirea salariului şi nu s-a făcut. Pandele Marinescu, hotarnicul de mai târziu al preotului Constantin Diaconescu, activează ca conducător tehnic la poduri şi şosele. Se înfiinţează paza de zi şi de noapte. Comitetul permanent al judeţului aprobă construirea localui de primărie sub semnătura lui Ion Rudeanu, Scarlat Angheliu, Ion Beştelei, Alexandru Paul şi S. Constantinescu. Localul de primărie s-a construit în anul 1871, licitaţia adjudecându-se asupra lui Nicolae Ştefan Dumitraşcu. Tot în acest an Constantin Ştefan Popescu a luat în arendă veniturile comunale şi pe ale târgului din Vinerea Mare. În perioada 1864-1880 au fost mulţi primari din cauză că ei erau aleşi pe câte un an. De acum înainte au perioade mai lungi de funcţionare fiind aleşi pe câte patru ani. Primăria construită era lângă brazii şcolii celei vechi cu faţa spre gârlă; şcoala încă nu fusese construită. Între 1902-1912, s-a construit un alt local de primărie, prin grija lui Ion C. Cârstea. Între 1932-1933 s-a construit ultimul local, în fiinţă şi astăzi ca sediu al Consiliului Popular. S-a construit sub primarii Nicolae State şi Petre Dumitrache. Lucrul important obţinut în acest timp pentru comună a fost islazul Albele, obţinut între anii 1929-1935. Localul şcolii vechi a fost edificat în 1898, prin spijinul acordat de Casa Şcoalelor. Ea a fost construită de antreprenorul Antonie Marchetti din Câmpulung, care a predat lucrarea conform contractului, complet executată la 15 octombrie 1898. Comuna nu dispunea de bani, dar i-a obţinut printr-un împrumut pe termen lung , în sumă de 19000 de lei, de la Casa Şcoalelor pendinte de Ministerul Instrucţiunii. În anii regimului democratic instaurat în ţară după 1944, problema avutului obştesc este una din problemele căreia i se dă o mare importanţă. Unul din mijloacele prin care se atinge acest scop este formaţia de pompieri care veghează să nu se întâmple incendii sau dacă se întâmplă, urmările lor să fie limitate. Nu sunt instruiţi numai un număr redus de oameni, ci întreaga populaţie şi chiar şcolarii, începând de la cea mai fragedă vârstă. S-au stins o seamă de incendii în faşă, la locuitorii Nicolae C. Ispas, Ion Schiteanu, Petre Piacanu, Nicolae Sandru- aceasta în perioada 1956-1960. Situaţia problemei incendiilor nu a fost mereu astfel. Un mare incendiu s-a produs la locuinţa Paraschivei C. Dumitraşcu, când a fost distrusă toată casa, numai soba rămânând în picioare fiind solid construită de Constantin al lui Ghiţă, socrul ei; alt incendiu a fost la Nicolae Pătru, în jurul anului 1930, căruia i-au ars şi vitele în grajd. Un alt incendiu mare a fost în secolul trecut când a ars în întregime casa preotului Constantin Diaconescu, din uliţa Tuţuleşti. Cel mai mare incendiu cunoscut în satul nostru este cel din anul 1887, incendiu care a avut loc la Gura Colniciului, cuprinzând o parte din Colnici şi o parte din Musteşti. Cu adresa nr. 4119 din 6 septembrie 1887, la Comitetul permanent al judeţului s-a înregistrat următoarea cerere: În vedere că locuitorii Din Stan Schiteanu, Ion Savu, Gheorghe Ion Savu şi Floarea Dumitru Schiteanu (fata lui Ghinea Mitulescu) din comuna Godeni, după cum constat din procesul verbal respectiv au fost pradă unui incendiu ce a izbucnit în ziua de 22 august trecut în această comună, consumându-le casele cu toate dependinţele lor, căruţele, instrumentele de agricultură, veşmintele şi cele necesare pentru hrană căci cu tot ajutorul dat de autoritatea comunală cu ceilalţi locuitori nu le-au putut scăpa decât foarte puţine obiecte, astfel că actualmente acei locuitori trăiesc din mila publicului şi mai cu seamă din ajutoarele ce li se procură de consătenii lor. În vedere că şi locuitorul Nicolae N. Lemnaru din comuna Bădeni Ungureni a suferit o asemenea nenorocire în ziua de 12 august trecut, venim cu onoare domnule preşedinte ca apreciind trista lor poziţiune să binevoiţi a le veni în ajutor cu sumele ce veţi crede de cuviinţă (Dosar nr. 10/1886. Arhivele Statului Piteşti, Fd. Prefectura de Muscel.). Prin jurnalul 1509 din 7 septembrie 1887 înregistrat sub nr. 2146 se spune: „Comitetul în vederea adresei domnului prefect local nr. 4119 prin care cere a se veni în ajutorul locuitorilor notaţi care au fost isbiţi de incendiu. Dispune a se pune în vedere onorabilului Consiliu Judeţean. Preşedinte Scarlat Angheliu”. Prin cererea Prefecturii către Comitetul Permanent se găseşte rezoluţia: Comisia bugetară a admis câte lei 5 din fondul extraordinar al anului 1887/1888 ceea ce echivalează la timpul respectiv cu costul unei oi, deşi respectivul sinistrat pierduse casa, grajdul, căruţele şi vitele. În puţine clipe, incendiul a cuprins colţul Musteşti Colnici, unde locuia Constantin Stan Schiteanu cu urmaşii săi Petre Schiteanu şi Gheorghe Schiteanu (Ghică Moşu) şi colţul din stânga al Colniciului începând de la Dorobanţul până la Mieiloaia. Incendiul a izbucnit la 22 august când locuitorii se aflau la munca câmpului; că le-a ars casele, dependinţele, căruţele, instrumentele de agricultură - deci incendiul a acţionat cu toată furia, fiind de proporţii şi cu tot ajutorul dat de autoritate şi populaţie el nu a putut fi limitat. Am văzut un incendiu la care veneau sute de săteni: la Nicolae C, Ispas, la Petre Piscanu, deşi era în toiul iernii. Din raport mai rezultă că acei locuitori trăiesc din mila publicului - este normal după pagubele cauzate de sinistru. Se arată şi sprijinul autorităţilor: 5 lei pe cap de gospodărie, căci cei amintiţi sunt toţi capi de gospodărie.
Urmărim alte activităţi din cadrul primăriei. Serviciul tehnic cu nr. 327 din 13 octombrie 1887 raportează Comitetului Permanent că la Godeni s-au executat 250 metri liniari de împietruire, 196 metri liniari reparaţii sau desfundări de şanţuri. În 1895, comuna a avut un plan de 330 de zile cu braţele, 445 cu vitele.

SFATUL POPULAR
Trecerea de la Primărie la Sfatul Popular s-a făcut în faza Comitetului Provizoriu. Sfatul Popular a luat fiinţă la 1 ianuarie 1950. În cadrul acestuia s-a organizat autoimpunerea, introdusă prin lege, constituindu-se  fonduri pentru a se face în comună diverse îmbunătăţiri. În 1955, s-a reparat podul din Valea Rea din satul Malu, s-a radioficat acest sat, s-a reparat şcoala Malu şi s-a construit podul din centrul Godenilor. Podul vechi era  uzat şi închis pentru circulaţie. În anii 1956-1957. s-au împietruit drumurile: Calea Malului, Drumul Olteanului şi drumul Valea Rea. Autoimpunerea devenită contribuţia voluntară nu este singura trăsătură a Sfatului Popular; o trăsătură  puternică este posibilitatea acordată de a  participa un număr mare de cetăţeni la treburile obşteşti. Munca Sfatului Popular a fost sprijinită de instructori administrativi şi de partid. În cadrul acestei activităţi şi-au desfăşurat munca şi o seamă de deputaţi destoinici ca: Gheorghe Arsene, Aurel Cândea, Elisabeta Popa, Petre David şi alţii. Tot în cadrul acestei instituţii au dus muncă susţinută şi salariaţi din rândul cărora se desprind ca având o activitate mai intensă: Ion I. Popescu, fost secretar, Petre Savu, Ion Dumitraşcu. Alte lucrări efectuate din autoimpunere: atelierul şcolii de 7 ani, şcoala pentru ciclul al II-lea, etc.
Perioada 1958-1968 a fost o perioadă grea în care s-au cerut multe sacrificii, de luptă cu greutăţile, cu neajunsurile, dar şi de clarificări, de precizii, de succese categorice, de biruinţă şi de elan. Prin munca organizaţiei de partid, a cadrelor şi a colectivelor care au condus organizaţia, prin munca deputaţilor şi a salariaţilor, a minerilor, a întovărăşiţilor şi a colectiviştilor, a contribuabiulilor, a cadrelor didactice şi a tineretului progresist, prin munca masei largi de cetăţeni s-au realizat câte la vedem şi cele care au fost necesare, pentru gospodăria comunei, pentru înfrumuseţarea ei, pentru condiţii de trai mai bun, pentru realizarea de bunuri materiale şi culturale pentru a participa la bunul trai şi al locuitorilor din alte comunităţi şi al generaţiilor care vor veni. Mina de cărbuni, secţia de pulpare, Gospodăria Agricolă Colectivă, cooperativa de consum şi alături de ele şi în fruntea lor, membri de partid înaintaţi, cadre didactice luminate, cetăţeni conştiincioşi şi tineretul progresist identificat cu aceste meleaguri au contribuit pentru ridicarea acestei comuni cu putinţă. Munca desfăşurată a fost urmărită în cele  mai mici amănunte nu în scopul de a scoate în relief anumite părţi negative, ci în scopul de a evidenţia greutăţile prin care am trecut. A fost în intenţia noastră cercetarea tuturor perioadelor de dezvoltare ale satului, dar am avut în atenţie şi perioada de vârf a Sfatului Popular la a cărei desfăşurare am luat parte ca martor ocular şi am căutat să contribui la propăşirea lui. Vom urmări în continuare munca Sfatului Popular în Comitete executive, sesiuni, Comisii permanente sau alte organe prin care îşi realizează obiectivele autoritatea locală a puterii de stat. În sesiunea din 28 februarie 1962 se prezintă raport privind munca culturală în perioada de iarnă 1 decembrie 1961- 20 februarie 1962, raportor Gheorghe D. Dumitrache iar coraportor Aurel Cândea. Invitaţi sunt: Olimpia Cândea, Jan Popescu, Maria Popescu, Maria Sănduţă, Maria A. Ghizdaveţ, Maria Savu, Pompilian Gheorghe, Gheorghe Bulescu, Florica Hera, Ion Frăţilă, Mariana Popescu, Gheorghe Arsene, Viorica Văleanu, Emilia Chirtaş, Maria Dumitraşcu, Ion I. Dumitraşcu. Munca culturală a fost axată pe întărirea şi consolidarea GAC din comună. Munca a fost axată şi pe problema luptei pentru pace. S-au organizat şi s-au ţinut serbări, şezători duminicale urmate de conferinţe, seri de întrebări şi răspunsuri, seri de calcul, prezentări de grafice comparative. Prezentări de programe ale brigăzii de agitaşie a pionierilor cât şi cea a tineretului cu probleme: „La mulţi ani 1962”, „Veniţi cu noi tovarăşi în mândra colectivă”, „S-a făcut lumină în sat”, „Drag Godeni să trăieşti”. S-au dat trei spectacole cu piesa „Taiga” şi un spectacol cu piesa „D-ale Carnavalului” de I. L Caragiale. Echipa de teatru s-a calificat pe locul I la prima fază a celui de al doilea concurs bienal de teatru I.L.Caragiale şi în prezent se pregăteşte pentru faza a Doua. Conferinţele s-au ţinut duminical în sala Căminului Cultural sau în sala de film; ele au fost axate în majoritate pe tema întăriri şi consolidării G.A.C. şi pe tema luptei pentru pace. Se pot cita: „De ce a trebuit să crească fondul de bază la G.A.C.”; „Creşterea oilor cu lână fină şi semifină”. La Sărbătorile duminicale conferinţele au fost însoţite de programe artistice, piese de teatru, coruri, recitări, jocuri. Învăţământul agricol de masă s-a ţinut în cadrul G.A.C. Biblioteca a fost deschisă de trei ori pe săptămână, servind cititorii cu cărţi. La aceste succese au contribuit cadre didactice, secretarul Sfatului Popular, agentul sanitar Mitu, casieriţa cooperativei Mariana Popescu sau tineri din şantierul Godeni: Nicolae Marghitoiu şi Nicolae Dumitraşcu. Ca un rezultat al muncii culturale este colectivizarea agriculturii în comună. Au discutat Dumitru Hera, Elisabeta Popa, Ion Popescu, Petre Savu, Jan Popescu, Gheorghe Tinciu, Elena Manu, Ion C. Mitulescu, Aurel Cândea, Gheorghe Bulescu. Director al Căminului era Gheorghe Bulescu.

Sesiunea din 24 martie analizează muncile agricole de primăvară în cadrul G.A.C.. S-au ars două cuptoare de cărămidă ,în număr de 58000 bucăţi din care 20890 s-au vândut la diverşi colectivişti cu bani la preţul de lei 0,35 dându-se la colectivişti şi în contul avansului bănesc ce urmează să primească din anul 1961. S-au transportat la cuptoarele de cărămidă 70 de căruţe cu lemne pentru arsul cărămidei. S-a construit o sobă pentru fiertul cartofilor la porci. S-au construit două acoperişuri la silozurilke din vârful Grădiştei. S-a pavat cu bolţari baraca nr. 1 unde sunt cazate vacile sterpe şi tineretul absolut necesar pentru îmbunătăţirea condiţiilor la aceste animale. S-au transportat cu căruţele şi remorca S.M.T.-ului 362 tone de bălegar şo s-a împrăştiat pe o suprafaţă de 18 hectare şi pe terenurile ce se vor cultiva cu cartifi şi sfeclă de zahăr. S- administrat cantitatea de 3000 de kg. superfosfat şi 1500 kg. sare potasică pe o suprafaţă de 8 hectare. S-a desţelenit teren de 2,5 hectare în Coasta Dealului şi 0,24 hectare în Faţa Coastei şi 0,20 hectare în Podul de Sus, care s-a executat cu tracţiune animală  din cauza timpului nefavorabil, însă nu s-a putut realiza planul la arături. S-a aprovizionat cu porumb dublu hibrid cantitatea de 640 kg. şi 50 kg. sfeclă de zahăr. S-au reparat un număr de 9 pluguri. S-a cumpărat o semănătoare cu tracţiune animală, pentru uşurarea lucrărilor de semănat a porumbului, sfeclei de zahăr şi altele. Este nevoie să se procure din vreme prăşitori cu tracţiune animală. S-au scos un număr de 3000 de pruni carte au fost distruşi de furtuna din primăvara anului 1961. O parte din ei au fost scoşi cu tractorul, iar o parte a fost scoasă de colectivişti manual; aceşti pomi s-au valorificat dându-se colectiviştilor contra cost. S-au stropit pomi în număr de 3500 de bucăţi. În plantaţia tânără s-au înfăşurat cu hârtie 1500 de pruni desfăcuţi de vânt. S-au legat de tutori n5000 de bucăţi de pomi. S-au făcut tăieri de formare a coroanei la pomii din anul I, II, III, un număr de 1500 de bucăţi. S-au desfundat cele trei silozuri din vârful Grădiştei şi grajduri, dându-se hrană animalelor, fapt care a sporit producţia de lapte cu 100 de litri pe zi. S-au procurat 2288 kg. tărâţe de grâu şi 1000 kg. porumb, 1500 kg. tărâţe porumb, 1000 kg. praf alb, 3000 kg. tăieţei de sfeclă, procuraţi de la CRR şi ICR şi AGROSEM. Gospodăria a înfiinţat o balastieră în staţiile CFR Furnicoşi şi Drăghici care eliberează balast unităţilor socialiste. Pentru înfiinţarea acestei balastiere Gospodăria a făcut un împrumut la Banca Cooperativă Godeni în valoare de 15500 de lei, pentru a achita contractele cu staţiile CFR şi autobaza IRTA, care ne-a asigurat transportul balastrului de la gârlă la rampă şi plata încărcătorilor. S-a vândut până în prezent material în valoare de 25000 lei, bani pe care gospodăria îi va încasa prin Banca de Stat. De la 1-22 martie 1962, balastiera a asigurat Gospodăriei un venit de 8000 de lei. S-au ridicat de la colectivişti trei căruţe ce erau înscrise. S-au mai cumpărat trei căruţe din Coteşti pentru scoaterea bălegarului din grajdul în care stau vitele sterpe. În planul de măsuri s-a prevăzut să se însămânţeze 10 hectare de borceag, mazăre, şi ovăz; 40 de hectare cu cartofi şi 3 hectare cu porumb siloz; 2 hectare cu fasole, 2 hectare cu sfeclă, 2 hectare cu secară (Dosar nr. 6/1886, Arhivele Statului Piteşti, acelaşi fond).
În sesiunea din 28 aprilie acelaşi an, se analizează activitatea comisiei permanente Gospodărie comunală, industrie locală şi buget-finanţe. S-a studiat devizul pentru construcţia Căminului Cultural şi s-a propus Comitetului Executiv fixarea zilelor de muncă patriotică pe cap de familie. S-a studiat problema procurării de materiale lemnoase, necesare construcţiei Căminului şi s-a propus să se ia măsuri şi totodată legătură cu ocolul Silvic Câmpulung Muscel pentru obţinerea autorizaţiei de tăiere. Pentru înfrumuseţarea comunei s-a pus în vedere cu sprijinul deputaţilor ca toţi cetăţenii să cureţe şi să desfunde şanţurile în dreptul proprietăţilor respective, pentru prevenirea degradării străzilor, prin faptul că apa curge pe mijlocul şoselei şi va face să nu se mai poată circula cu carele (străzi cum sunt: Calea Malului, şoseaua Popeşti - Apa sărată şi Proculeşti. Comisia permanentă deşi a avut în plan această problemă pe trimestrul I/1962, a făcut propuneri comitetului executiv, dar nu s-au urmărit cum s-au realizat aceste probleme. Comisia permanentă a urmărit ca şi comuna Godeni să-şi poată crea venituri din resurse locale, să se ia legătura cu instituţiile care au nevoie de material balast şi chiar cu locuitorii din comună să-şi procure acestea contra cost, pentru ca Sfatul Popular, cu aceşti bani, precum şi cu cei proveniţi din autorizaţiile de construcţie să facă diferite lucrări şi reparaţii pentru înfrumuseţarea comunei. Comisia permanentă are în planul ei să studieze posibilităţile confecţionării cărămizii necesare construcţiei Căminului Cultural; identificarea punctelor de unde se poate procura material lemnos pentru arderea cărămizii şi transportarea lor la locul unde se vor face cuptoarele. S-a propus repararea şoselelor şi şanţurilor degradate atât din Godeni cât şi din satul Malu. S-a propus repararea podului de peste râul Bughea, care în felul cum este reparat în prezent cu diferite bucăţi de lemn nu are un aspect frumos (Dosarnr.13/1886, Arhivele Statului Piteşti, acelaşi fond).
În sesiunea din 26 mai se analizează învăţământul, privind procesul instructiv-educativ. Raportor Aurel Gh. Cândea. Coraportor Gheorghe Dumitrache. În anul şcolar curent au urmat cursurile şcolii un număr de 275 copii din care 229 din satul Godeni şi 46 din satul Malu. Din cei 229 au fost 120 de la ciclul I şi 109 de la ciclul II. Există un procent mic de elevi la care calitatea cunoştinţelor lasă de dorit. Nu sunt abateri de la disciplină. La sesiune a luat parte instructorul administrativ Aurel Marian şi instructorul P.M.R. Gheorghe Stoica.

CONSILIUL POPULAR
Consiliul Popular a luat fiinţă la 5 iunie 1968 când s-a constituit comuna cu cinci sate în subordine: Godeni, Coteşti, Capu Piscului, Malu şi Bordeeni. Godeni, de fapt, este un centru economic şi administrativ. La 30 septembrie 1968 s-a aprobat debitul contribuţiei voluntare de 333.000 pentru anii 1969-1971 care urmează a se încasa de la 1245 de gospodării. Cu această sumă se va construi Căminul Cultural din satul Godeni, şcoala generală din satul Coteşti şi căminele culturale din satele Capu Piscului şi Malu. Contribuţia anuală era de 111.200 lei. O lucrare importantă a fost repararea clădirii băilor, preluată prin transfer de la Întreprinderea minieră Câmpulung. Clădirea a necesitat numeroase recondiţionări; s-au reconstruit zidurile şi acoperişul în total; tâmplăria a fost înlocuită în întregime; o parte din instalaţiile sanitare şi electrice au fost refăcute, cazanul de apă, racordul de apă şi lumina s-au înlocuit în totalitate. Onstruirea Căminului Cultural a fost iniuţiată într-o adunare populară din 1969, cu o valoare de 1.400.000 lei. Locuitorii au primit cu entuziasm aceste lucrări şi s-au putut încasa în loc de 330 de mii lei suma de 425 de mii.
Comitetul Executiv din 1974 este format astfel: Nicolae Soare, preşedinte; Viorica Văleanu, secretar; Ion Gh. Pădureanu şi Constantin Maruda, vicepreşedinţi; Ion Văleanu, Marieta Ghizdaveţ, Valeria Moise, Ion Andriţoiu, membri. Consiliul Popular are 53 de deputaţi: 20 la Godeni, 15 la Capu Piscului, 13 la Coteşti şi 5 la Malu şi Bordeeni. Din ansamblul muncii culturale condusă de Consiliul Popular desprindem:întâlnirea cu fii satului la 25 aprilie 1971 şi constituirea societăţii culturale „Luceafărul” la 11 iunie 1972.
Tot acum se formează colectivul muncii culturale compus din 17 membri, reprezentând vârfuri administrative economice, didactice culturale. Deasemeni s-a format brigada ştiinţifică din care fac parte şapte membri care pe profesii se repartizează astfel: un medic, un inginer şi patru cadre didactice.
Comuna, în perioada de după 1968 se înfăţişează cu o bună experienţă administrativă cu realizări în muncă nediscutabile şi se bazează pe cadre capabile să facă faţă sarcinilor. Armonizându-şi paşii cu mersul înainte spre progres şi prosperitate al ţării noastre.

MILIŢIA COMUNALĂ
Munca Miliţiei este ajutată de paznicii obşteşti spre a se evita furturile sau spargerile din magazine. Această muncă se sincronizează cu celelalte activităţi care se desfăşoară pe plan local. Organul de miliţie în prezent îşi desfăşoară munca pe măsura cerinţelor actuale. Salariaţii din miliţie sunt pregătiţi şi mereu la curent cu problemele activităţii lor. În comuna Godeni, s-a izbutit ca, după multă trecere, postul de miliţie să aibe local propriu şi să poată să-şi desfăşoare munca în condiţii mulţumitoare. Este un mic edificiu care poartă amprenta comunei noi, mai dezvoltată, mai prosperă. Nu acelaşi lucru era mai înainte, când miliţia nu dispunea de un asemenea local şi îşi ducea viaţa prin case particulare insalubre şi necorespunzătoare. În prezent, postul de miliţie este condus de tov. Soceanu, plutonier major şi Crişu Constantin, plutonier, care îşi desfăşoară munca cu simţ de răspundere şi în spiritul echităţii.
Legată de administraţia comunală este şi electrificarea care, în fond, este rezultatul muncii celei dintâi. Ea a fost una din importantele lucrări care s-au făcut în sat. Ea  a fost cu putinţă după electrificarea minei de cărbuni. De realizarea ei s-a ocupat un comitet compus din: Ion Gh. Mălăncioiu, Gheorghe Hera, Petre Dumitraşcu, Ion Gh. Stanciu, Ion Gh.Mălăncioiu, Petre C. Gheorghe, Emanoil Sciteanu, Gheorghe Dumitache, Petre Dumitrache, Nicolae Proca, IonVăleanu, Constantin Vlăduţă, Gheorghe Pătruţ. Lucrarea a început cu un avans bănesc al Ministerului de Finanţe, două milioane şi jumătate de lei, la început şi 5 milioane ulterior. Iniţiatorii electrificării au fost primarul Gheorghe Hera şi notarul Petre N. Cârstea. Cei dintâi electricieni au fost Vasile Băgneanu şi Ion A.Vlăduţă. S-a mai încercat să se facă electrificare în 1935 dar nu s-a izbutit. Numai intenţia dovedeşte că satul Godeni voia să fie la curent cu civilizaţia.

COOPERATIVA DE CONSUM
 Cooperativa posedă cinci secţii de prestări servicii pentru populaţie: două cizmării, O tapiţerie şi două frizerii. An de an s-a muncit la dezvoltarea reţelei comerciale, la modernizarea acestei reţele perfecţionându-se stilul şi metodele de muncă. În 1972, s-au construit două bufete la Coteşti şi Malu. Cooperativa este înzestrată cu edificii noi în toată comuna. Pentru edificiile sale a investit peste 400.000 de lei. Satele Godeni, Coteşti şi Capu Piscului sunt înzestrate cu complexe absolut moderne.

CIRCUMSCRIPŢIA SANITARĂ
A fost o intenţie în domeniul ridicării nivelului sanitar pe plan local construirea infirmeriei după războiul din 1916-1918, care s-a ruinat înainte de a fi finisată. A fost demolată fără să-şi atingă scopul pentru care a fost construită. Lucrarea noului dispensar a început în 1945. Lucrarea a fost încurajată de doctorul Tocilescu care era secretar al Ministerului Sănătăţii. După terminare construcţia a fost destinată pentru a servi ca birouri Exploatării miniere. În anii 1958-1959 s-au dus tratative ca Sfatul Popular să intre în posesia lucrării. A venit în comună doctorul Hârdău, directorul Direcţiei Sanitare a regiunii Argeş tot pentru a cerceta această problemă, dar ea nu s-a rezolvat decât după constituirea Consiliului Popular, la 5 iunie 1968. Au lucrat în cadrul circumscripţiei sanitare ca medici următorii: Elena Popa, Gheorghe Nuţă, Maria Tănăsescu, Viorica Toma, Rodica Mătuşă Baltă. Ar trebui ca trăsăturile lor fizice şi morale să nu lipsească din această monografie pentru a se imprima mai bine locuitorilor comunei. Ei şi-au făcut datoria cu prisosinţă şi au stat la dispoziţia locuitorilor. Consider că şi dânşii şi-au imprimat imaginea  satului şi a comunei întregi, de unde au plecat cu bune impresii şi cu conştiinţa datoriei împlinite. Circumscripţia funcţionează în prezent în satul Coteşti. Dacă privim câmpul activităţii sanitare, vedem că se ridică probleme de tot soiul. În 1969-1970 s-au prezentat 62 de cereri pentru formalităţi în vederea căsătoriei: 23 din Godeni, 15 din Capu Piscului, 7 din Coteşti şi restul din alte comune. Din 223 consultaţii efectuate în 1963 sunt: ascaridioză 37 de cazuri, rinofaringite 22, debilitate fizică 13, diverse sindroame 11, infecţii 10. Din 340 de bolnavi consultaţi în 1964, desprindem: ascaridioză 16, stare gripală 11, debilitate fizică 10, restul cazurilor mai puţin frecvente. Din cele 33 de cazuri de decese care s-au produs în anii 1962-1965 desprindem drept cazuri de boli: insuficienţă cardiacă 12, insuficienţă cardio-pulmonară 3, senilitate 3, neoplasm 3. Restul sunt mai puţin frecvente. Situaţia este valabilă pentru satul Godeni. În localul obţinut de la mină, care iniţial a avut destinaţie de dispensar, funcţionează Casa Comunală de naşteri. În cadrul circumscripţiei cu 90 de ani în urmă situaţia era cu totul altfel. Într-o adresă a Ministerului Sănătăţii se comunică: „La prescrierea medicamentelor ce se plătesc din fonduri publice trebuie să se observe cea mai mare economie; pentru ca să se poată realiza aceasta, medicii care prescriu, farmaciştii care le prepară şi autorităţile care le plătesc urmează să se conformeze instrucţiunilor elaborate de consiliul medical superior în anul 1875 şi înserate în Monitorul Oficial nr.123 din acelaşi an. Medicul vizita comuna odată pe lună şi atunci când venea erau cazuri când nu da nici o consultaţie. Medicul Mihăilă Rădulescu Pantilimon, la 27 iunie 1886 constată că starea sănătăţii locuitorilor este foarte satisfăcătoare, neexistând nici un fel de maladii epidemice sau contagioase după cum s-a informat din declaraţia ajutorului de primar, cât şi din cercetările făcute în localitate. La 4 iulie 1887, acelaş medic constată că în comună este bine şi că nu există nici un fel de maladie epidemică”.
Personalul circumscripţiei în 1977 era compus din: 1.-Dr. Rodica Mătuşă, medic; 2.- Puchici Nicoleta, Asistentă ocrotire; 3.-Voican Tatiana, asistentă medicală; 4.-Voican Georgeta, moaşă de teren; 5.-Voican S. Georgeta, moaşă Casa de naşteri; 6.-Aldea Margareta, soră medicală; 7.-Vlăduţă Victoria, infirmieră; 8.- Soare Florian, îngrijitor.

 

---