Inscripţii de Cult
INSCRIPŢII
Crucea jupanului Nica - Crucea cea înaltă de la poarta bisericii, 1662: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşitul Sfântului Duh, am ridicat această sfântă şi de viaţă făcătoare cruce, în cinstea marelui mucenic Dimitrie, în zilele lui Io Grigore Voevod. Truditu-s-au şi s-au ostenit, robul lui Dumnezeu jupanul Nica, neguţătorul, jupâneasa lui Anghelina, părinţii lui Iane Hrisante, Margareta, Nica, Iane, Astri, Ion Drugoloc.” (Scriitor popa Pârvu, meşiţa leat cel mare 7170 sau 1662 după Hristos februarie 14 (Această inscripţie a fost citită de profesorul Gheorghe Sapcaliu din Câmpulung. Scrierea literelor dovedeşte o mare pricepere din partea pietrarului respectiv)).
Crucea din grădina lui Gheorghe Oncioiu: „ridicatu-s-au această sfântă cruce întru ruga pripvne şi paraschiva vădna, Io Radu Voevod şi se trudiră robii Stana, dragomir, Dragomirna, Gherghina, Radu, Anghelina 7175-1667” (Această cruce marchează locul unde a fost biserica băneasă. Inscripţia este notată din fugă pe coperta condicii parohiei).
Crucea din Gorgane (1762): „Cu vrerea Tatălui şi a Fiului şi cu a Sfântului Duh ridicatu-s-"au această sfântă cruce întru rimu pripadomen Paraschivii...a prea...acea prea, Gligorie,Oancea, Vlaicu, Dumitru, Gheorghe, Stanciu, Neacşu, Constantin, Mihail, Mareş. Şi s-au ostenit robul lui Dumnezeu:Preda, Stanca, Constantin, Enache, Arghira, Dumitru, Ion, Matei, Stanca.”
INSTITUŢII DE CULT
1. Biserica Băneasa
2. Biserica satului
3. Monumentul eroilor
4. Cimitirul
1. Biserica Băneasa a fost biserica conacului Golescu şi a fost înfiinţată în punctul ce i se zice Băneasa, curând după înfiinţarea conacului, aproximativ pe la 1650. Mulţi preoţi s-au stabilit de timpuriu aci, deoarece în general preoţii erau scutiţi de biruri şi în al doilea rând primeau pământ în Popeşti ale cărui baze le-au stabilit aceşti preoţi. În intervalul 1750-1800, s-au perindat pe la această biserică 11 preoţi conform situaţiei nominale. Cel mai vechi pentru perioada aceasta a fost popa State, care are fiu pe Nicolae State - cumpărărtor de părţi din moşia Goleasca. Popa Grigore a înfiinţat familiile Vlaicu Popescu şi Enache Popescu. El a avut frate pe Vintilă, tatăl lui Vlăduţă Popescu. El a fost proprietarul locului unde a fost construită biserica Băneasa, azi pe proprietatea locuitorului Gheorghe Oncioiu. Preotul Simion a avut fiu pe preotul Ion Godeanuşi diaconul Nicolae. Tudor cel tânăr a pus bazele familiei Arsene. Preotul Barbu a venit de la Uliţa de pe Bratia. Biserica Băneasa n-a supravieţuit timpurilor fiiund construită din lemn. Postamentul din piatră se mai vedea până deunăzi. O cruce marchează locul unde a fost amplasată biserica. Ea s-a năruit de vreme în jurul anului 1800. Numele preoţilor care au slujit la Băneasa se cunosc numele acelora care erau în funcţiune la 1747 când moşia s-a vândut la licitaţie: State, Simion, Tudor şi Vintilă. Se mai cunosc şi alte nume: Barbu, Dumitru, Grigore, Ion Popescu şi Ion Popa.
2. Biserica satului este aşezată în centrul satului, pe malul stâng al Bughii. După tradiţie, cel mai vechi preot al satului a fost Constantin, căsătorit cu o femeie din Poenari, care a dat varul când s-a construit lăcaşul bisericii. Se cunoaşte că la 1797 această biserică a fost reparată. Nu se cunoaşte data înfiinţării ei. Se poate presupune că satul avea biserică chiar când i se face atestarea lui istorică. A avut biserică şi la 1662 când s-a ridicat crucea cea înaltă de la poartă. Deşi Siliştea este dincolo de gârlă tragem concluzia că biserica satului era destul de veche şi că din lipsa unui pod peste gârlă pe timp de ploi mari locuitorii nu puteau merge la biserica Băneasa. Aceste biserici au existat împreună în perioada 1650-1747, iar biserica satului a existat de când s-a format satul şi până astăzi. Se presupune că la biserica satului au funcţionat ca preoţi: radu, venit de la Mărăcineni sau Albeşti, Anuţa, Tudor cel tânăr, Ion Godeanu, Constantin Godeanu, Constantin Diaconescu, Constantin Godescu şi Nicolae Dumitrache. Aici au funcţionat ca dascăli: Vlăduţă Popescu, Constantin Vlăduţă, Gheorghe Vlăduţă, Ioniţă Dumitraşcu, Ion Mălăncioiu, Constantin C. Manu, Mihai P. Ghinea, Nicolae T. Dumitrache, Manole Manu, Constantin Manu şi Ion M. Ghinea. Biserica actuală s-a construit în anii 1856-1862, fiind sfinţită la 14 octombrie, dându-i-se hramul Cuvioasa Paraschiva care este unul şi acelaşi lucru cu Vinerea Mare când se ţinea bâlciul. Construcţia a fost sprijinită de preoţii Constantin Godeanu şi Constantin Diaconescu şi Ion Cârstea fost primar. Înainte de acest lăcaş a fost o biserică mică ce avea altarul mai spre poartă, locul fiind marcat de o grămadă de piatră. Lemnăria a fost dăruită satului Berevoieşti Ungureni care la 1870 şi-a construit biserică. De la această mică biserică s-a păstrat clopotul turnat de Vlăduţă Popescu, dar a fost ridicat de nemţi în primul război mondial. Lăcşul bisericii a fost modificat în anii 1909-1915, având o formă dreptunghiulară, deci mai puţin încăpătoare. Au contribuit la aceasta preotul Constantin Godescu şi primarul Ion C. Cârstea. Pictura a fost executată de Constantin Vasilescu din Bucureşti şi Ion Dogărescu din Rucăr, iar modificarea clădirii a făcut-o Constantin Alexandru din Băjeşti. O lucrare importantă a fost şi zidul de consolidare al malului bisericii.
Despre biserica satului, aşa cum am arătat mai înainte posedăm puţine date. Cea mai veche ştire despre ea o posedăm de la data de 21 iunie 1797.Ştirile despre preoţi pornesc de la 1625 şi sunt foarte numeroase. La 1625, este amintit cel dintâi preot: Albu. La 29 aprilie 1689, Rafail Monahul, fiul lui Lăudat răspopul transmite din muntele Moşoroaele mânăstirii Câmpulung. La 9 decembrie 1693, preotul Dediu împreună cu alţii transmit din drepturile lor asupra muntelui Moşoroaele mânăstirii Câmpulung. La 18 iulie 1747, sunt cumpărători de pământ din moşia Goleasca: preotul State şi preotul Vintilă.
Cu privire la reparaţia bisericii care s-a făcut în 1797 ne vorbeşte o hotărâre a judecătoriei de Muscel din 11 februarie 1846. Hotărârea are acest conţinut: „Ion Dumitrache Staicu din Godeni, cuprinsul acestui judeţ, dând jalbă judecătoriei la 16 decembrie anul încetat 1846, înregistartă la nr. 4133 a arătat că moşu-său Constantin Andriţoiu din Godeni, a cumpărat în anul 1797 iunie din moşia numită din Marghitoi de la Ion Dragomir şi ceilalţi cuprinşi în zapisul vânzării, cu semnele arătate întrânsul pe care moşie a stăpânit-o atât moşi-său cât şi părinţii lui până acum nebântuiţi de nimeni. Dar fiindcă în toamna trecută fără de veste s-a pomenit cu Ion Din Dumitraşcu, Din al Mitulesii şi Ştefan Stătoiu moşneni Marghitoi, tot din Godeni, că şi-a făcut nişte clădiri de coşare pe această moşie şi şi-a închis-o cu Gard fără să fi arătat mai întâi temeiul pe care s-a făcut de sinele stăpâni pe moşia sa rămasă de la părinţii lui şi pe care au avut-o moşi-său şi părinţii lui nebântuită stăpânire până acum. De aceea se roagă judecătoriei a se înfăţişa cu numiţii şi după cuprinderea zapisului ce are să-şi afle dreptul său. După legiuitele citaţii, viind astfel la înfăţişarea reclamantul Ion Din Dumitraşcu şi Din al Mitulesii şi după articolul 251 din Regulament, intrând tribunalul în cercetarea pricinii, în lipsa lui Ştefan Stătoiu arată reclamantul, un înscris cu data 1797, iunie 21 al lui Ion feciorul lui Dragomir şi alţi cinci inşi prin care viind partea lor de moşie din Marghitoi către vecinii sşi Constantin Andriţoiu şi Ion al lui Păun. Asemenea arătară şi pârâţii un înscris tot cu data 1797 al lui Godescu şi alţi cinci inşi prin care vând Dumitraşcului Marghitoiu partea lor de moşie din cheoroarea casei, dar fiindcă şi o parte şi alta zise că stăpâniseră în puterea însemnatelor mai sus documente. Tribunalul cere reclamantului dovezi asupra pricinii pârâţilor, că adică el şi părinţii lui au avut stăpânire până la deschiderea acestei judecăţi, precum arată atât în reclamaţia sa cât şi prin grai şi aduseră trei martori anume pe Ion Ispas, Ion Stanciu şi popa Ion din care numai acesta din urmă declară că primeşte a încredinţa prin jurământ. Deşi măcar că acesta rămâne un singur martor, dar fiindcă pârâţii arătau că se mulţumesc pe mărturisirea sa şi să piardă moşia sa de prigonire, de va jura numitul preot Ion cu jurământ la înalta mitropolie, cum că atât părinţii cât şi jeluitorul şi-a avut stăpânire necurmată pe acel pământ de prigonire până la deschiderea judecăţii, atunci şi pe viitor să-şi aibă reclamantul paşnică stăpânire, iar pârâţii să piardă clădirile ce vor fi făcut în urmarea paragrafului 3, capitolul I, partea II-a din condica civilă a principatului întorcând jeluitoprului şi taxa întreagă a judecăţii. Iar când preotul Ioan nu va săvârşi arătatul jurământ atunci ca unii ce şi o parte şi alta să înfăţişeze act de stăpânire şi pârâţii cu clădirile ce au făcut să recunoască că ţine acel pământ în dispoziţia lor, vor rămâne şi în viitor nesupăraţi de către jeluitor în urmarea paragrafului trei capitolul II partea VI din Condica civilă; partea nemulţumită este însă slobodă a apela la înaltul divan civil secţia doua din Bucureşti în legiuitul soroc de luni două de la primirea cărţii de judecată. Ion Stătoiu de va voi poate apela şi către această judecătorie în soroc de 8 zile, soroc de la primirea acesteia, când se îndatorează a însoţi şi dovezi adeverite despre piedicile ce au avut astăzi de a veni la judecată ca fiind pravilnice să intre judecătoria în de iznoavă cercetare. Se face şi această băgare de seamă că cei ce se folosesc de aceste 8 zile nu sânt primiţi a da numai apelaţie ci după legiuiri vor stărui în persoană sau prin vechil plenipotent rânduit cu înscris ca judecătoria să dea o săvârşire pricinei în sorocul de 8 zile prin înfăţişare.
1847 februarie 11arie 11
Prezident paharnic Nicolae Rosetti
Judecător serdar Gheorghe Urlăţeanu
Grefier Ion Rudeanu
Protocolită de Nicolae Săulescu
S-a dat această anaforă (Arhivele Statului Argeş. Fond arhivistic „Ion Dumitrache”) lui Ioniţă Dumitrache Staicu din Godeni la 20 aprilie 1847 potrivit adresei Judecătoriei cu nr. 704 (Subsemnatul ss. Nicolae Rudeanu).
Locul unde a fost biserica reparată la 1787 şi dărâmată la 1856 este marcat de o grămadă de piatră care se află lângă nucul bisericii actuale. Se poate vedea unde a fost temelia pentru că pământul este mai lăsat, probabil din cauza mormintelor care o înconjoară sau a vechii temelii ce a fost scoasă şi terenul nu a fost nivelat complet. Preotul Ion Godeanu, de care se vorbeşte în actul precedent, a slujit la biserică împreună cu preotul Dumitru Popa, nu se cunoaşte perioada exactă, în tot cazul, înainte de 1845, căci, din acest an, cel dintâi este ajutat de fiul său Constantin Godeanu. Fiul preotului Dumitru Popa, Ion Dumitru Popa adresează o jalbă protoieriei plăşilor de sus în care spune: „Viind a împlini una din datoriile omului am păşit la căsătorie cu o fată anume Anca, a preotului Ion tot din satul nostru Godeni, fiind pus la cale de rudeniile ei, apoi mai pe urmă, după vreme nu prea multă, a început a fugii de mine şi când arunca asupra-mi cuvinte, că nu sânt destoinic a ţine casă şi eu văzându-mă într-o aşa jalnică stare, eu m-am arătat la fostul protopop, părintele Elefterie (Pagina precedentă: înainte de 1838) şi m-am rugat a-mi da voie să mă cunun cu altă femee şi să mă desfac de dânsa, adică de soţia cea dintâi, a primit rugămintea şi m-a cununat chiar sfinţia sa cu nevasta ce o am acum de treisprezece ani, trăind liniştit până acum, având şi un băiat cu dânsa. Acum todeodată părintele Popa Constantin,. Fiind într-o judecată cumnatul meu Nicolae şi eu dovedind dreptul, sfinţia sa s-a vorbit cu cumnatu-meu să zică că eu n-aş fi cununat cu soţia mea şi m-a depărtat dela sfânta biserică; deaceea fiind eu într-adevăr, că sânt împreunat prin sfânta taină a cununiei, plecat şi fierbinte rog sfânta protopopie a face o milostivă punere la cale, ca să nu fiu depărtat, ci precum alţii aşa şi eu să am voie a merge la sfânta biserică şi a ruga pe Dumnezeu pentru iertarea păcatelor şi a asculta sfânta liturghie şi sânt întru aşteptarea unui părintesc răspuns, al cinstitei protopopii”.
Plecat jeluitor,
Ion sin popa Dumitru ot satul Godeni (Pagina precedentă: Arhiva Protoeriei Muscel. Dosarul nr. 245/1846. Jalba lui Ion Dumitru Popa, împotriva preotului Constantin Godeanu, pag. 215)
De aici rezultă că Ion Dumitru Popa s-a căsătorit cu o soră a preotului Constantin Godeanu şi că ea a părăsit domiciliul. În anul 1833, el s-a cununat cu o altă femeie şi l-au cununat chiar protopopul Elefterie cu această femeie ce are un copil. Preotul Constantin Godeanu având o ceartă cu cumnatul lui Ion Dumitru popa, Nicolae i-a spus acestuia, că cel dintâi nu este cumnat legitim. La 1845, biserica purta tot hramul Cuvioasa Paraschiva. Ţârcovnic era tot Nicolae Dumitraşcu, care a transmis în familie adaosul de „paracliserul”. Dacă preotul Constantin Godeanu s-a purtat urât cu Ion Dumitru Popa, pe care îl acuză că nu este căsătorit legitim, acelaşi preot alungă femeia lui Costea Dragomirescu pe acelaşi considerent. Costea Dragomirescu adresează protopopiei o jalbă în care spune: Fiind rămas de soţia sa dintâi văduv şi cu trei copii mici, am fost silit a mă căsători al doilea, după lege, dar numai două luni de zile vieţuind cu dânsa anume Maria Gheorghe Maria sin Dascălu ot Lereşti, m-a lăsat iarăşi în singurătate, fugind de la mine neavând cel mai mic cuvânt greu între noi şi a apucat pe alte drumuri şi s-a cuprins şi de rele năravuri, eu zicând în mai multe rânduri ca să se întoarcă să căsnicim la o laltă niciun chip n-a vrut, ci a umblat atuncia cât şi acum în năravuri mai mari, le-au învăţat, aşa dar văzând că nici o nădejde de a se mai întoarce nu este la mijloc, fiind cu copii mici şi neavând cine să îngrijească de ei în lipsa mea de acasă, căci ca un om muncitor trebuea a alerga după cele trebuincioase de hrană vieţii şi trebuea singuri ca vai de ei să rămâe şi eu iarăşi când mă întorceam de la muncă nu aveam nimic în stare bună, găsind acolo în sat o muere văduvă, am rugat ca să vie să şează la mine şi să vază a îngriji de copii, care până acum duminica trecută a stat acolea îngrijind de copii cât şi de ale casei, dară duminică venind preoţii au găsit-o şi eu am rămas ca vai de mine cu cinci copii mici. Deacea alerg la mila înaltei protopopii a se milostivi după cum Duhul Sfânt o va lumina şi a-mi da voie şi blagoslovenie a şedea iarăşi cu mine şi a porunci şi preoţilor a nu mă mai supăra, că tot ce am adunat mi se răpune şi rămâi să fac de tot şi sânt al cinstitei protopopii.
Plecat jeluitor
Costea Dragomirescu ot Godeni (Arhiva Protieriei judeţulşui Muscel. Dosarul nr. 245, pag. 50 şi 61, Jalba lui Costea Dragomirescu făcută împotriva preoţilor).
Pentru a face distincţie între biserica conacului căreia i s-a spus Băneasa şi biserica satului - acesteia din urmă i s-a spus referindu-se la felul locuitorilor care o frecventează, în raporturile oficiale, Godenii moşteni. Este o situaţie a bisericilor din plaiul Nucşoarei, unde se arată că biserica are un preot Constantin (Godeanu), un cântăreţ (Nicolae Dumitraşcu- Paracliserul) şi Constantin Diaconu Nicolae care figurează ca slujbaş al bisericii încă din 18 octombrie 1851(Indice cronologic nr. 1. Arhiva Mitropoliei Ţării Româneşti (1365-1890), vol. I, Bucureşti 1961, sub nr. 483). Textul care îl menţionează este foarte puţin citeţ, dar după o mărturie înainte de a se preoţi a funcţionat ca dascăl bisericesc. Primul preot cunoscut al satului a fost Albu şi este menţionat într-un document din 1625. El vinde în Coteşti trei terenuri. Documentul este important prin acea că biserica satului exista acum 350 de ani- spre deosebire de cea a lui Radu Golescu sau Stroe Golescu, Posterioară însă datei de 1640 şi că locuitorii din Godeni aveau terenuri în hotarul Coteştilor (Indice cronologic nr. 1. Arhiva Mitropoliei Ţării Româneşti (1365-1890), vol. I, Bucureşti 1961, sub nr. 483). Către sfârşitul secolului al XVII-lea a funcţionat şi preotul Lăudat, care a fost răspopit. Este menţionat de zapisul din 29 aprilie 1689, când nu mai funcţiona. El are doi copii: monahul Rafail şi Radu, care dau de pomană partea lor din muntele Moşoroaele mănăstirii Câmpulung (Arhiva Parohiei Godeni). Preotul Dediu din Godeni este vânzător şi donator de părţi din muntele Moşoroaele, alături de Iane, Brat Ego Ştefan, Radu, Rafailă, Mihai, Monahul, Nectarie monahul şi alţi săteni, toţi câţi ne aflăm fraţi în moşie, făcut-am această scrisoare a noastră să fie de credinţă sfintei mănăstiri Câmpulung pentru muntele Moşoroaele care a fost al moşilor noştri de moşie (Zapisul din 9 decembrie 1693, a cărui copie a fost scoasă de preotul Ion Răuţescu de la Arhivele Statului Bucureşti în 1940. Arhiva Parohiei Godeni. Documentul nu a fost publicat în Colecţia de Documente D.I.R.). Alt preot este popa Nicolae care scrie zapisul din 9 decembrie 1693. E posibil ca acest act să fi fost tot din Godeni, fiindcă scrisul presupune lucru de încredere pe care sătenii nu-l puteau da unui străin de localitate şi de problema pe care o înfăţişează (Zapisul din 9 decembrie 1693, a cărui copie a fost scoasă de preotul Ion Răuţescu de la Arhivele Statului Bucureşti în 1940. Arhiva Parohiei Godeni. Documentul nu a fost publicat în Colecţia de Documente D.I.R.). Alt preot este şi Dumitru care a scris zapisul Godenilor din aprilie 1646; fiind vorba de un act important nu putea fi vorba decât de un om de încredere (Zapisul din aprilie 1646 al locuitorilor Godeniului. Condica bisericii).
În momentul de faţă, biserica este servită de preotul Nicolae Dumitrache, născut în1906 şi în funcţie din 1928 precum şi de cântăreţul Ion M. Ghinea, confirmat în funcţie în 1953, pe data de 1 decembrie, cu temeiul nr. 20.179. Preoţii care au funcţionat în comună până la identificarea unor date mai precise cu privire la Biserica Băneasa, sunt următorii: Constantin care după tradiţie a construit biserica, după ce soţia sa a obţinut varul din Poenari de unde era originară; Anuţa din neamul Frăţilă, Radu venit din Mărăcineni sau Albeşti şi a pus bazele familiei Radu sau Ţtefenea. Numele acestora s-a transmis din generaţie în generaţie. Documentele consemnează următorii preoţi: popa Albu care la 1625 vinde terenuri în Coteşti; Popa State şi Vintilă menţionaţi de zapisul din 18 iulie 1747; Grigore Popescu care pune bazele familiei Enache şi are copii pe Vlaicu şi Enache. Fratele său a fost popa Vintilă, socrul lui Vlăduţă Popescu; el a fost proprietarul locului pe care s-a clădit conacul lui Radu Golescu. Popa Simion are copii: preotul Ion Godeanu şi diaconul Nicolae; preotul Ion Godeanu are copii pe preotul Constantin Godeanu şi Ancuţa Popii. Preotul Tudor a înfiat pe Arsene şi a pus bazele familiei Arsene. Preotul Dumitru a venit din Uliţa şi a înfiinţat familia Popa; are un fiu Ion căsătorit cu o fată a preotului Ion Godeanu. Diaconul Nicolae are fiu pe preotul Constantin bDiaconescu. Preotul Constantin Diaconescu are fiu pe preotul Constantin Godescu şi învăţătorul Nicolae Diaconescu. Godescu şi-a schimbat numele în seminar spre a se deosebi de vărul său Constantin Diaconu, devenit preot la Furnicoşi. Preotul Constantin Godescu i-a urmat preotului Nicolae Dumitrache, în funcţie din 1928. Actele menţionează şi diferiţi cântăreţi: Vintilă Popescu, Constantin Vlădiţă, Gheorghe Vlăduţă, Nicolae Dumitraşcu, Ionoţă Dumitraşcu, Ion Mălăncioiu, Constantin C. Manu, Nicolae Dumitrache, Mihai Ghinea, Manole Manu, Constantin Manu, Ion Ghinea- acesta confirmat la 1 decembrie 1953 cu temeiul nr. 20.179. La acest loc amintim şi pe pictorul Gheorghe Manu, pictor de biserici diletant, foarte activ în munca sa de pictor de biserici. Un document îl menţionează pentru renovarea a o parte din pictură a bisericii Sfântul Nicolae din Beleţi (S-a restaurat pictura acestei sfinte biserici în anul 1957 sub păstoria prea fericitului părinte patriarh Justinian, patriarhul României. Din iniţiativa preotului Ion D. Radu, cu ajutorul consiliului, comitetul enoriaşilor şi al altor buni creştini aducându-se multe îmbunătăţiri radicale încă din anul 1934, tot cu acelaşi ajutor. Pictor Gheorghe Manu, Godeni, Muscel). Contribuţia sa este la picturile din partea inferioară a faţadei. Este vorba de chipurile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, flancaţi de Sfântul Evanghelist Ioan spre nord şi Sfântul Nicolae spre sud. Pe zidul de sud este înoit chipul Sfântului Arhanghel Mihail şi al Sfântului Arhanghel Gavril (Profesor Victor Brătulescu, Meşteri zugravi, constructori şi ctitori ţărani, de pe Valea Cârcinovului, Raionul Găeşti, Glas. Bis. Nr. 11-12/1961, pag. 1038-1039).
Dintr-o listă de enoriaşi din 1845, se poate vedea şi mărimea satului şi capii de familie şi alte probleme demne de luat în seamă. Sunt 104 capi de familie: 1. Ion Neagoe; 2.Tudor Tuţu; 3. Gheorghe Proca; 4. Ion Popa Dumitru; 5. Stanciu Neagoe; 6. Enache Şerban Popescu; 7. Gheorghe Dumitru Popescu; 8. Sandru Florii; 9. Manu Tudor Căpraru; 10. Savu Stanciu; 11. Mihăilă brat Stanciu Savu; 12. Niţă Duţă Godescu; 13. Bucur Gheorghe Schiteanu; 14. Costea Dragomirescu; 15. Iorga Dumitraşcu; 16. Moise Iorga Ungureanu; 17. Din Ion Godescu; 18. Simion Eftene; 19. Ghinea Ion Godescu; 20. Iorga Ghinea Mustea; 21. Cârstea Nicolae Mălancu; 22. Badea Nicolae Andriţoiu; 23. Simion Hera Marghiţoiu; 24. Enache Nic Brătoiu; 25. Ion Ispas; 26. Ion Stanciu; 27. Dumitru Andriţoiu; 28. Grigore Hera Marghiţoiu; 29. Ştefan State; 30. Ion Dumitru Marghiţoiu; 31. Dumitrache Constantin; 32. Duţă Rahira; 33. Ghinea Dumitru Marghiţoiu; 34. Iorga Ispas Popescu; 35. Stan F. Crigheanu; 36. Costea Dumitra; 37. Ghiţă Hera Marchiţoiu; 38. Gheorghe ni Andriţa; 39. Ion Brat Ştefan; 40. Nicolae Ştefan Popescu; 41. Ion State Văduvu; 42. Stoica Ion Proca; 43. Niţu Cicu Godescu; 44. Gheorghe Stancu; 45. Nică Eftene Ungureanu; 46. Ion Enache Popescu; 47. Nicolae Gheorghe Niţu Tuţu; 48. Constantin Bădăloaie; 49. Iorga Dumitraşcu Marghiţoiu; 50. Niţă Bucur Untaru; 51. Dumitru Constantin; 52. Gheorghe Ion Godescu; 53. Gheorghe Dumitraşcu Mustea; 54. Ion Nicolae Mălancu; 55. Nicolae Ion Marchiţoiu; 56. Ion Nica Godea; 57. Istrate Cicu; 58. Niţă Ion Constantin Marchiţoiu; 59. Gheorghe Mustea; 60. Constantin Ion Popescu; 61. Ion Nica Popescu; 62. Ion Ion Mustea; 63 Nicolae Grigore; 64. Gheorghe Gheorghe Mălancu; 65. Stan sin Eftene Vlăjoagă; 66. Constantin Ştefan State; 67. Ion Cercel; 68. Bucur Ion Văleanu; 69. Duţă Gheorghe; 70. Ghinea Gh. Godescu; 71. Ion Hera Popescu; 72. Dumitru Gheorghe Marghiţoiu; 73. Dumitru Radu; 74. Ion Nicolae Mareş; 75. Dinu Duţă al Floarei; 76. Iancu Grigore; 77. Nicolae Nica Popescu; 78. Constantin Ştefan Popescu; 79. Ghinea Constantin Proca; 80. Gheţea Tuţu; 81. Ion Manu; 82. Gheorghe Ion Ispas; 83. Nicolae Bucur David; 84. Ion Matei Tuţu; 85. Ion Ana Văduva; 86. Nae Diaconu; 87. Ion al Ştefenii; 88. Ştefan Ion Diaconu Ion; 89. Constantin Vlăduţă candidat; 90. Nicolae Dumitraşcu parac; 91. Ene Căpraru; 92. Ion al Ghinii Mustea; 93. Simion Tuţu; 94. Catrina fata lui Simion Tuţu; 95. Arsene sin popa Tudor; 96. Ion Grigore Ghizdaveţ; 97. Dumitrache Staicu Mazilu; 98. Grigore Frăţilă; 99.Ioniţă sin Dumitrache; 100. Radu Pepenel vremelnic; 101. Chiva văduva lui Ştefan Dumitraşcu; 102. Maria a lui Ştefan Cârstea; 103. Constantin sin Ion După Vale; 104. Din al Diaconului. Preot Iom Godeanu şi Constantin Godeanu (Arhiva Protoeriei judeţului Muscel, Dosar nr. 211, pag. 54-55/1845 srpt. 11).
Redăm conţinutul rapoartelor lunare trimise de preoţi în anul 1850 privind naşterile, căsătoriile şi decesele:
Naşteri: Ioan fiul Mariei sin Badea Andrişoiu şi al lui Ghinea Proca, născut la 22 ianuarie, naş fiind Constantin sin popa Gheorghe din mahalaua Bughea; Maria, fica Catrinei sin Niţu Tuţu şi al lui Gheorghe sin Şandru, naş fiind preotul Constantin, s-a născut la 1 februarie; Năstase, fiul Stanchii sin Andriţa şi al lui Nicolae sin Ion Nica Popescu, naş fiind Ion Cercel, s-a născut la 2 februarie; Constanti, fiul Mariei sin Bolu din satul Slănic şi al lui Iancu sin Grigore Hera Marghiţoiu, naş fiind Dobra soţia lui Ion Grecu, s-a nşscut la 19 aprilie; Ioana fica Catrinei sin Niţă şi al lui Ştefan sin Ciocan din Coteşti, naş fiind Ştefan Tudora, s-a născut la 1 mai; Nicolae, fiul Stancăi sin Oprea Boboc din Bughea şi al lui Ioniţă Dumitrache, naş fiind Nae sin Mihalcea din oraşul Câmpulung, s-a născut la 15 mai.
Căsătorii: Nicolae sin Ştefan State s-a căsătorit cu Stana din Hârtieşti, naş fiind Constantin Şerban cu soţia sa Catrina la 5 februarie; Nicolae sin Manu s-a căsătorit cu Ioana fata lui Oancea din Mărcuş, naş fiind Ghinea Mălăncoiu cu soţia sa Stanca, la 12 februarie; Stanciu Ion Neagoe cu Maria Ion Vintilă din satul Coteşti, Naş fiind Bica Făchitoae cu fiul său Gheorghe din Mărcuş la 2 noiembrie; s-a cununat Ion Ghinea Mălăncioiu cu Maria fata lui Ion zetpopa Ion, Naş fiind Ion sin Ghinea cu soţia sa Maria, la 5 noiembrie; s-a cununat Ion Ghinea Proca cu Maria sin Moise Iorga Ungureanu, naş fiind Din sin popa gheorghe din mahalaua Bughea cu soţia sa Neaga la 2 decembrie; s-a cununat Nicolae Gheţea Tuţu cu Ilinca, fata sin Ştefan Cârstea, naş fiind Din Ion Grecu cu soţia sa Ilinca, la 2 decembrie (Arhiva Protoeriei judeţului Muscel, dosar nr. 475/1850, pag. 114-118).
Notăm că o lucrare importantă este extinderea cimitirului prin achiziţionarea de noi terenuri, construirea unei împrejmuiri corespunzătoare şi consolidarea malului bisericii printr-un zid bine clădit şi ancorat. Nucul de la poarta bisericii are o vechime de circa 200 de ani.
3. Monumentul eroilor a fost ridicat la 16 august 1920, pe un teren care mai demult a fost destinat tăierilor de carne. Comitetul de iniţiativă a fost condus de preotul Godescu. Lista eroilor începe cu Locotenentul Godescu Nicolae şi sfârşeşte cu soldatul Savu Constantin, eroi din primul război mondial; s-a adăugat şi lista eroilor din cel de al doilea război mondial.
4. Cimitirul cel mai vechi a fost la Mesteacăn, mai sus de grajdurile C.A.P.-ului, apoi s-a mutat la Gheorman la capătul Aviunilor din Coasta Popii, în partea dinspre sat; se pare că tot aici a fost şi în vremea ciumei lui Caragea. Este cert că în 1872, cimitirul era cel actual, dar pentru că s-a pus problema mutării lui, o vreme a funcţionat la Gheorman.
Pagina anterioară: Şcoala şi Cultura
Pagina următoare: Administraţia de Stat