Godeni

Sat Capul Piscului

 

ENTITATE GEOGRAFICĂ, ISTORICĂ ŞI ECONOMICĂ

La intrarea în sat dinspre Schitu-Goleşti, în stânga, se află o coastă împădurită, Pristosul. La sud se află Groşatul, la apus Bahna, care desparte satul de Putina şi Livrinţul. Bahna se prelungeşte în Paol. Satul are o altitudine de 450 de metri; posedă multă vegetaţie îndeosebi spre vest şi o luncă mănoasă de o parte şi de alta a râului Bughea. Locuitorii, foşti clăcaşi ai mânăstirii Aninoasa, au imprimat printr-o muncă trudnică, daruri deosebite pământului, făcându-l productiv.

MIŞCAREA POPULAŢIEI

La intrarea în sat dinspre Schitu-Goleşti, în stânga, se află o coastă împădurită, Pristosul. La sud se află Groşatul, la apus Bahna, care desparte satul de Putina şi Livrinţul. Bahna se prelungeşte în Paol. Satul are o altitudine de 450 de metri; posedă multă vegetaţie îndeosebi spre vest şi o luncă mănoasă de o parte şi de alta a râului Bughea. Locuitorii, foşti clăcaşi ai mânăstirii Aninoasa, au imprimat printr-o muncă trudnică, daruri deosebite pământului, făcându-l productiv.

În 1970, populaţia satului era de 1150 de suflete. Ţinând cont că în 1835 satul avea 51 de case, putem trage concluzia că satul a crescut mult. În 1859, satul avea 62 de familii, iar în 1904, satul avea 182. Se păstrează şi aici îmbrăcămintea caracteristică Muscelului, locuinţa tinde către un ritm viu de modernizare, păstrându-se în acelaş timp diferite stiluri de construcţie pe care le-au imprimat perioadele arhitectonice anterioare. La construcţiile mai noi nu se observă o puritate în stilul arhitectonic adoptat, ci o combinaţie de stiluri. Se tinde către locuinţe încăpătoare, luminate şi prevăzute cu geamlâc, care aduc locuitorilor un spor de sănătate.

EVOLUŢIE ISTORICĂ

Satul apare în documente în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cel mai vechi act se pare că este acela din 5 iunie 1776, când se stabilesc obligaţiile locuitorilor faţă de mânăstirea Aninoasa; deci satul are o existenţă de 200 de ani, nu 160 aşa cum s-a crezut până acum.

În războiul de la 1877-1878, satul a dat un erou în persoana soldatului Gheorghe Miriţă. Au mai luat parte la lupte: Gheorghe Drăgoi, Nicolae Dumitrescu, Nicolae Miriţă, Nicolae Bucur Miloiu, Constantin Miloiu şi Ene Băra Romanescu.

În războiul din 1916-1918 au murit numeroşi ostaşi în fruntea cărora sublocotenentul Ion Nicolae Costescu, fost student la Drept şli mort în luptele din Ialomiţa, în toamna anului 1916.

În cel de-al doilea război mondial au murit: Florian N. Dumitru, Ştefan Petre Scarlat, Ion Ion Pielmuş şi alţii.

Resturile satului au fost legate de satul Coteşti în hotarul căruia s-a format dar şi de mânăstirea Aninoasa, ai cărei clăcaşi au fost.

În 1930, satul avea 202 alegători. În anii 1930-1931, locuitorii au luat parte la rezolvarea problemei izlazurilor, primind cele două trupuri: Zăvoiul Olarului, situat pe malul râului Bughea şi Rariştea Mestecăniş, situată în partea de vest. La această acţiune au luat parte: primarul Constantin Visalon, Nicolae Enache, Petre Negoiescu, preot Alexandru Dragomirescu şi învăţătorul Nicolae Gh. Soare.

La 18 octombrie 1864, satul participă la alegerea consiliului judeţean, fiind candidaţi: Nică Drăgoi, Nicolae Niculescu, Ştefan Ioniţă, Bănică Ancuţa, Gheorghe Costea, Ilie Enache, Ion Aurel, Simion Bucur, Ion Enache, Pană Coman, Ion Soare, Nae Preoteasa,Ştefan Orăşanu, Din Şerban, Ilie Georgescu, Nicolae Miloiu, Ion Miloiu, Niţă Şerban, Ion Vulpei, Niţă Radu, Nae Radu şi Ion Costescu.

În ceea ce priveşte atestarea istorică, trebuie să ţinem cont şi de un act de care am luat cunoştiinţă recent, hrisovul din22 aprilie 1713, în care este vorba de o vânzare de fân şi cel din 11 aprilie 1737, unde este vorba de un loc de fâneţe.

VIAŢA ECONOMICĂ

Satul Capul Piscului îşi trage existenţa din munca omului, care îmbunătăţeşte păşunile, livezile de fructe, creşterea vitelor, cultivarea pomilor fructiferi. Dintr-un raport din 4 octombrie 1887, rezultă că s-a produs: 30.000 vadre de ţuică şi satul poseda: o pereche de boi, două vaci şi trei porci de casă; s-au construit 6 buţi şi 5 butoaie. Producţia de fân este de 2.570 kgr de fiecare casă. Cetăţenii îşi mai câştigau existenţa şi din cuptorul de var; s-au produs 3.000 kgr. Funcţionau la poverne. Ocupaţia locuitorilor se diversifică. Se produc pânzeturi şi dimie. Se practică zidăria cărăuşia. În 1896 comuna poseda două herăstree; producea 400 de lăturesie, 2.000 de ulucă, 20 de scânduri, 200 de doage, 10 buţi. Producţia de fân este de 200 de care. Apar două cuptoare de var şi o producţie de 10.000 de kgr. De var. Producţia de prune tinde către o jumătate de vagon de ţuică. Sunt 14 poverne. Vitele sunt în descreştere (1. Dosar nr. 51/1896, Arhivele Statului Piteşti, Fond Prefectura de Muscel; 2. Ibidem; 3. Ibidem; 4. Dosar nr. 71/1897, ibidem; 5. ibidem; 6. ibidem; 7. Dosar nr 45/1899).

Mînăstirea Aninoasa a deţinut moşia în Capu Piscului, o moară cu o roată situată pe apa Râului Târgului, casă de cârciumă cu bordei şi un coşar de nuele, situat lângă drum. Dintr-un zapis din 1.807 rezultă că arendaşul moşiei era căpitanul Petre Arnăutu. Acesta avea în grija sa şi cîrciuma în care putea să vândă băuturi proprietatea sa.

Întrucât sediul Gospodăriei agricole colective, apoi al Cooperativei agricole colective se află pe raza acestui sat, prezentaăm datele respective la acest capitol: pomi fructiferi: 16.400 meri lei 847.000 lei: 3.400 peri, 19.000 lei; 20.000 pruni, lei 723.000; coacăze, valoare: 25.000 lei - total lei 1.635.600. Utilaj agricol - pluguri, grape, semănători, lei 123.000. Situaţia contabilă la 31 decembrie 1972. Producţia - 40 hectare de grâu (3.500 kg. la hectar - 140 tone; 50 hectare porumb) 4220 kg. la hectar - 211 tone; 50 hectare cartofi (12.800 kg. la hectar - 383 tone). Pomi: arbuşti coacăzi 2 hectare, 2584 kg; meri 16.400 pomi, 149 tone; pere 11.400 kgr; prune 542.700. Produse animale; lapte de vacă 2101 hectolitri; lapte de oaie 143 hectolitri; lână 2077 kgr; valoarea normei convenţionale lei 29,10; producţia de ţuică 9.976 litril. În 1975, valoarea normei convenţionale a fost de 20 lei. Descreşterea se datoreşte calamităţilor la pomicultură. Cooperativa desfăşoară o muncă fructuoasă. În 1967 a fost bine apreciată de raion; din cauza suprafeţei mici însămânţate nu a putu lua premiu la grâu. În 1968 a luat diploma de aur la mărul parmen.

Arabila 142 de hectare; păşune 342 hectare; fâneţe naturale 150: livezi cu pomi 386 hectare. Total agricol 1000 de hectare. Alte terenuri: 17 hectare drumuri la hectare; curţi clădiri 5 hectare; neproductiv 2 hectare. Valoarea de inventar a mijloacelor fixe: ambele grajduri, 514.000 lei; sediul cooperativei 89.000 lei; saivane fânare 113.000 lei; pătul de porumb, 21.000 lei; magazia sediului 64.000 lei; varniţele 43.000; silozuri fructe: 691.000; bazinele de borhot 159.000; circular 5.000 lei; maşini şi utilaje 148.000 lei; autocamion Carpaţi 117.000; căruţa 20.000 lei. Total 1.984.000 lei.

Animale: 152 de vaci cu lapte 334.000 lei; 14 capete de boi de muncă 21.000 lei; 13 cai şi iepe 32.000 lei; 711 oi şi berbeci 249.000 lei; 194 tineret bovin 236.700 lei; 886 tineret ovin 54.000 lei. Total 926.700.

Consiliul de conducere, situaţia din 1974: preşedinte Ion N. Andriţoiu, vicepreşedinte Viorica Pădureanu; inguner şef, alexandru parciulea; inginer agronom, Lidia Olteanu; membri: Nicolae Soare, Ion Preda, Aurelia Soare, Marcel State, Ion Dănică, Petre Tudora, Vasilica Vintilă, Veruţa Florea, Gheorghe Dorcioman.

Aparatul administrativ este alcătuit astfel: Ion Tintea, contabil şef, Elena Becuţ, contabil; Viorica Pădureanu, casier; Lucreţia Safta, normarea muncii; Elena Olteanu, valorificatoare, Ion Bănică, inginer zootehnist, fermier; Lidia Olteanu, fermier. Cooperativa funcţionează cu o fermă la Coteşti şi cu două brigăzi la Capu- Piscului, fiind brigadieri: Niculescu Emanoil şi Cotescu Vasile.

Cooperativa posedă ca inventar: clădirea sediului, proprietate personală construită în 1956; două grajduri ale sectorului zootehnic; un grajd pentru animale de muncă la brigada I şi II din Capu-Piscului; siloz fructe construit cu CAP Godeni, capacitate 50 de vagoane, amplasat la nord de Satul Coteşti; un circular; două varniţe, una amplasată spre Schitu- Goleşti şi una în apropierea sediului; două bazine de fructe în capacitate totală de 400 de tone.
 

ŞCOALA

Prima şcoală a funcţionat în locul unde s-a construit, în anul 1923, localul primăriei. A fost o lucrare necesară la timpul respectiv. Şcoala a fost construită din gard de nuiele, lipită cu pământ, cu acoperiş de şindrilă. Avea o singură încăpere şi în faţă o prispă. Avea 8 bănci lungi de 4 metri şi o catedră înaltă cu scaunul respectiv. Materialul didactic se compunea dintr-o masă mare acoperită cu nisip, unde se preda scrisul şi cititul, şase semicercuri fixate în perete, deasupra cărora se aflau suspendate tablele murale, care serveau drept manuale didactice şi un braş de nuiele pentru arătatul literelor. Anterior, începând din 1842, şcoala a funcţionat la Gheorghiţoaia, unde sunt familii de ţigani, împreună cu şcoala din Coteşti, apoi şcoala s-a mutat în noul local, construit  după 1864, pe o porţiune de teren pe care în anii 1956-1960, s-a construit şcoala generală, utilizată azi ca şcoală de ciclul interior. Au funcţionat aici drept cadre didactice: Ţtefan N. Preoteasa, Ion Diaconu, Ioniţă Preoteasa, Radu Becuţ, Ion Bănăţeanu, Nicolae Gh. Soare, Nicolae Andreescu, Stoica Stănescu, Ion C. Niţescu, Gheorghe Bădescu, Ştefan Becuţ, Victoria Butoi, Victoria Brătulescu şi Ion Dumitrescu, aceştia ultimii 3 din satele Voineşti, Cândeşti şi Poenărei. La Şcoala Generală a funcţionat şi ciclul 2 în anii 1960-1975, după care elevii de ciclul 2 au trecut la şcoala ce s-a dat în funcţiune pe raza satului Coteşti, la frontiera dintre cele două sate. Aici funcţionează ca profesor Maria Negoescu, Ion Pădureanu, Maria C. Purcărea, Ion Vintilă. Dintre elevii ridicaţi din Capu Piscului au absolvit Şcoala Normală din Câmpulung: Florian Dragomirescu, Gheorghe Dragomirescu  şi Nicoale Soare (Dosar cu probleme de învăţământ, Arhiva Consiliul Popular Câmpulung, pe anul 1964-1965. Dosar de sesiunile deputaţilor şi ale Comitetelor executive pe anii 1956-1960, ale Sfatului Popular Capu Piscului, existente la Arhiva Consiliului Popular Câmpulung).
 
ACTIVITATEA CULTURALĂ

La 5 iulie 1930, se reorganizează Căminul Cultural, luând numele studentului Octavian Dragomirescu, fiul doctorului Nichita Dragomirescu. Cu acea ocazie, a fost ales preşedinte de onoare acesta din urmă şi preşedinte activ, Nicolae Gh. Soare, iar vicepreşedinte preotul Alexandru Dragomirescu. Căminul  Cultural începe o viaţă nouă dar se resimte de mari lipsuri. Era lipsit de mobilier dodactic, bibliotecă şi de orice mijloace pentru buna lui funcţionare. Era lipsit de orice fond cu care să-şi procure mobilier, cărţi, reviste şi alte obiecte gospodăreşti strict necesare. Obţine de la Casa Şcoalelor o bibliotecă. Singurul bun de care dispunea era un aparat de radio. La Congresul Căminelor Culturale, Căminul este reprezentat prin învăţătorul George Mateescu - aceasta în 1935. În cadrul Căminului Cultural, a desfăşurat o bună activitate învăţătorul Nicolae Gh. Soare care l-a condus vreme de 24 de ani. După 23 august 1944, activitatea căminului se intensifică şi se obţin tot mai bune rezultate.

 
ASPECTE PROGRESISTE ÎN MANIFESTAREA SPIRITUALĂ A LOCUITORILOR

Pentru păstrarea cimitirului la biserică au fost obiecţii şi discuţii încă de multă vreme. Se cerea ca toate cimitirele să fie amplasate înafara satului. Chestiunea a devenit presantă în 1872, când se interzice înhumarea morţilor la biserică şi se cerea formarea de cimitire în afara spaţiului locuit. Pentru aceasta s-a făcut un memoriu către domnitor, semnat de locuitorii din mai munlte comune ale plaiului Nucşoara, între care şi din Capu-Piscului. Se arată că corpurile legiuitoare în 1864 au făcut lege prin care să se înfiinţeze cimitire în alt loc decât aşa cum era mai înainte; că din neştiinţă nu s-a protestat la timp împotriva acelei legi, crezând că nu v-a fi aplicată. Motivul era să se prevină o eventuală contagiune a populaţiei. Ei sunt de părere că acest lucru este aplicat în afara oraşelor, unde populaţia este aglomerată, iar cimitirele au capele unde se face slujba morţilor. Ei motivează că la munte, casele sunt depărtate şi că nu poate să fie pericol de molimă, iar cimitirele amplasate în afarasatuluiar da posibilitatea hoţilor să dezgroape cadavrele şi să le jefuiască. Semnatarii memoriului consideră că problema cimitirului este încă o greutate la şirul celor existente care apasă pe umerii ţăranillor: „Ni s-au pus o seamă de legi pentru noi împovărătoare, pe lângă contribuţia directă, plătim zecimi cu multe nume: fonciere, acsizuri, tăxuri peste tăcsuri tot pe un obiectiv, ne-a mai venit o legenumită a timbrului, toate acestea ne-au speriat că mai că nu le putem plăti, Numai prea înaltul creator ne ajută a le plăti. Toate aceste legi le-am primit şi sântem ca iarba înaintea vântului dar avem speranţa în Dumnezeu că de vom muri vom scăpa de aceste sarcini, numai să fim până la moarte şi după moarte în deplina noastră religie şi orânduieli sufleteşti şi să ne îngropăm la biserică. Venim dară cu lacrimi fierbinţi la picioarele înălţimii voastre, ca la un părinte al patriei noastre să vă milostiviţi asupra plângerii noastre şi să daţi înalta rezoluţie milostivă a se ridica execuţia de a se face cimitire şi pe de altă parte cu miniştri înălţimii voastre să intervină prin corpurile legiuitoare a se modifica această lege, ca cimitirele să fie nla oraşe, unde este locurile împopulate şi călduroase şi cum Dumnezeu vă va lumina cu duhul sfânt asupra plângeriinoastre. Plecaţi legiuitori, comunele plaiului Nucşoarei judeţul Muscel”.

Pentru Capu Piscului semnează: Ion Ion Marica, Ştefan Rădescu, Pană Coman, Opre al Bucurii, Gheorghe Soare, Ion Soare, Niţă Mihai, Miriţă Oprescu, Ştefan Grecu, Gheorghe Drăgoiţă, gheorghe Dulgheru, Ion Enache, Simion Bucur, Ilie Enache, Nicolae Nicolae, Nică Drăgoi. Semnăturile sunt certificate de Bucur Georgescu, primar şi Nicolae Nicolae, notar (dosar nr. 32/1872, Arh. St. Argeş, Fd. Prefectura de Muscel).

INSTITUŢII DE CULT

Prima biserică a fost sfinţită la 26 august 1811 şi a fost ridicată din iniţiativa arendaşului moşiei, căpitanul Petre Arnăutu şi a mânăstirii Aninoasa. La 100 de ani după acea se ridică o nouă biserică deoarece cea  veche începuse să se ruineze şi construcţia ei a fost sprijinită de preoţii Alexandru Dragomirescu, de tatăl său Nicolae Dragomirescu, Petre Dragomirescu şi doctorul Nichita Dragomirescu. Este o biserică încăpătoare şi posedă o frumoasă pictură executată de pictorul Ion Dogărescu din Rucăr. Din acest sat s-a ridicat preotul Ovidiu Musceleanu născut la 25 decembrie 1858 şi decedat la 1929. A fost profesor la liceul Sântul Sava din Bucureşti şi preot la biserica Mihai Vodă, licenţiat în teologie din 1896, director al cancelariei Sfântului Sinod. A fost profesor de religie la seminarul Nifon.

La biserica satului au funcţionat ca preoţi: Stanciu, Dragomir Miriţă, Nicolae Dragomirescu, Alexandru Dragomirescu, Grigorescu, Ion Becuţ, Dănuţ Manu. Alexabdru Dragomirescu a fost hirotonisit preot pe seama acestei biserici la 1904, a ridicat un important edificiu care a fost redat cultului în 1917. A fost iconom stavrofor şi preşedinte al cercului pastoral. Noua şcoală s-a construit pe locul donat de el. A funcţionat ca învăţător când învăţătorii erau concentraţi sau mobilizaţi. La înmormântarea sa au luat parte 45 de preoţi. Succesorul său a fost preotul Virgil Duţoiu.

 
ADMINISTRAŢIA LOCALĂ

Cel mai vechi local de primărie a fost construit pe locul unde s-a construit şcoala nouă. Îm 1923 s-a construit local nou. Vechiul local a fost demolat în 1911. Drept comună, Capu Piscului a funcţionat în anii 1864-1909, apoi până în 1924, satul a fost unit cu Schitu-Goleşti, dându-i primar pe Ion Bucur Cotescu, a redevenit  comună pentru perioada 1924-1939. Sfatul sătesc  care a funcţionat mai înainte la meteh, în uliţa Enăcheşti. În 1862, cancelaria s-a mutat în casele logofătului Neagoie. Notăm ca primari: Tănase Dumitru Şerban (1895-1901), Gheorghe Nicolae Drăgoi (1901-1905), Constantin Visalon (1923-1933), Gheorghe Dumitrescu (1928-1931); notari: Petre I. Rădulescu, Nicolae Dumitrescu, Constantin Visalon, Vasile Diaconescu (1923-1934). Menţionăm câţiva clăcaşi: Niţă Puşcoi, Chiriţă al lui Mihalache, Ghiţă Pârlici, Ion Ungureanu, Gheorghe Gh. Dumitru, Bucur Vulpoi, Ion Radu, Nicolae Niţei, Niţă Radu, Ion Bucura, etc. În 1950, satul a fost arendat la coimuna Schitu-Goleşţi, iar din 1956 a constituit o comună împreună cu Coteştii. Din 1968 ţine de Consiliul popular Godeni. La 1969, a dat ca deputaţi: Viorica Băra, Floarea Enache, Nicolae Georgescu, Lucreţia Capanu, Veruţa Floarea, Petre Tarbă, Petre Diaconu, Elena D. Vintilă, Maria Tănase, Nicolae Soare, Petre Procopie, Gheorghe Ceauşel, Alexandru Pielnuş şi Victoria Enache.

Electrificarea comunei în 1948 s-a făcut sub conducerea unui comitet format din Constantin Pielmuş, Constantin  Florian Pielmuş. Ion Pielmuş şi Mihai Ştefănescu. S-au obţinut ajutoare de la stat prin sprijinul lui Ion Visalon. (Dr. Nichita Dragomirescu şi Nicolae Gh. Soare, Monografia comunei Capu Piscului, 1940; Registrele de stare civilă pe anii 1890-1949, existente la consiliile populare Godeni şi Schitu-Goleşti. Dosar nr. 71/1887; dosar nr. 51/1896; proces verabl din 1894, Arhivele Statului Argeş. Dosar nr. 41/1866, ibidem, dosarele respective ale consiliului popular Godeni pe anii 1975-1974; mărturii ale lui Nicolae Gh. Soare şi Visalon, culese în 1974. Documente comunicate de învăţătorul Alexandru Soare, păstrate  în arhiva Căminului Cultural.

 
DATE DE STARE CIVILĂ DIN ANUL 1850

Nascuţi: 1. - La 26 mai s-a născut Floarea, fiica Dumitrei Sin Gheorge Fenta şi a lui Nica Sin Voica Iorghii, naş fiind Păuna, soţia lui Duţă Băhneanu din Coteşti; 2. La 13 Iunie, s-a născut Nicolae Sin popa Stanciu, fiu al lui Dinu Chiriţă din Valea Putin, naş fiind Maria Sin preotul Dragomir; 3.- La 8 iunie s-a născut Gheorghe, fiu al Stanchii sin Niţu şi al lui Ion sin Floarea, naş fiind Rizeanu din Valea Poeniţii, cătunul Goleşti; 4. La 29 iunie, s-a născut Ion, fiul Anei sin Ion Ungureanu şi al lui Băre sin arsene Pănoiu, naş fiind Stanca lui Ene sin Şerban; 5. La 16 iulie, s-a nşscut Nicolae, fiul Stanei sin Dumitru Floarei şi al lui Ion sin enache Pieluş, naş fiind Nicolae sin preotul Dragomir.

Căsătoriţi: la 15 iunie s-a cununat Din sin Dumitru Rădescu cu Joiţa văduva sin Enache, naş fiind Dumitru sin Dinu Iorghii cu soţia sa Floarea.

Decedaţi: La 5 martie a decedat Stoica Moiceanu; la 19 mai a decedat Iordache sin Nicolae Ion Haramin, ţigan rob al banului Băleanu; la 22 iunie s-a îngropat Nicolae sin Manda, fata lui Nicolae Plopan din Mihăeşti; la 20 iulie s-a îngropat unchiaşul Dumitru Floarii, nevolnic; la 14 septembrie a decedat Anica sin Ion sin popa Ion ( Arhiva Protoieriei de Muscel, dosarul nr. 457/1850 privind starea civilă a satului Capu-Piscului, pag. 128-133).

 
CIRCUMSCRIPŢIA SANITARĂ

De la felul cum îşi desfăşura munca doctorul Mihăilă Rădulescu pantilimon care în 1887 inspecta comuna şi da consultaţii de două ori pe an la dr. Maria Teodorescu care în 1937 inspecta comuna şi da consultaţii odată pe lună, la felul cum munceşte astăzi un medic care se află în permanenţă în comună şi deserveşte o comună sau cel mult două, având la dispoziţie un cadru mediu mai instruit ca oricând. Cauzele de decese sunt: insuficienţă cardiacă, hipertensiune, infarct, senilitate şi neoplasm. În ultimii ani a depus o muncă deosebită şi constantă, alături şi de ceilalţi medici care s-au perindat pe aici, doctoriţa Rodica Mătuşă-Baltă.

 
MUNCĂ PE TEREN OBŞTESC

Atât în cadrul Sfatului Popular, cât şi în cadrul Consiliului Popular şi-au adus contribuţia în cadrul diverselor chemări deputaţii: Elena Miloiu, Floarea Ceauşel, Constantin Romanescu, Nicolae Miriţă; şi cadrele didactice şi-au adus contribuţia respectivă: Nicolae Oancea, Lucreţia Cepanu, Floarea Buduruş, Aurelia toma, Toma Isbăşoiu şi Mihai Saftencu. Făceau parte din comisia de sancţionare a contribuţiei în muncă, pe anul 1962: Floarea Ceauşel, Gheorghe Niculescu; au făcut parte din comisia de împăciuire: Nicolae Ilie Georgescu, Petre Procopie şi ion P. Bucur. Din comisia PCI au făcut parte: Ion Diaconu, Ion Preda, Ion P. Bucur, Lucreţia Copanu. Au făcut parte din formaţia PCI: Gheorghe Gh. Bâra, Gheorghe Diaconeasa, Vasile Costea, Florian Niculescu, Nicolae Băra, Constantin Romanescu, Atanasie Şerban, Florian Georgescu, gheorghe Dina, Ilie St. Soare, Ovid Şerban, Petre Pieluş, Nicolae Miriţă, Mircea Rădescu şi Ion Băra.

 

---