Godeni

Sat Coteşti

 

INFĂŢIŞAREA GEOGRAFICĂ
Satul este aşezat pe ambele maluri ale râului Bughea, sprijinit de cele două muşcele, producătoare de fâneţe naturale şi având plantaţii de pomi fructiferi. Suprafaţa este de circa 600 hectare. Coteştii se mărginesc la miazănoapte cu Godenii, la miazăzi cu Capu-Piscului, la apus cu Aninoasa şi Berevoieşti şi la răsărit cu comuna Schitu Goleşti. În vechime, satul a posedat Munţii Iezerul şi Gaura (groapele) care au fost vânduţi satului Nihăeşti. Satul este aşezat la o distanţă de 10 kilomteri departe de Câmpulung şi are o altitudine de 600 m, depăşită de vârful cel mai înalt de pe raza satului, Gruiul Stegarului, cu înălţimea de 670 m.
Terenul de care dispune, din cauza stratificaţiei argiloase, fiind supus degradării, nu dă cel mai bun randament, impunându-se lucrări mari de desecare şi de agrotehnică avansată. Plantaţiile mari ce s-au făcut pe o suprafaţă de pogoane vor duce la stabilitatea terenului şi la asigurarea unui venit pe parcurs. Centrul satului îl găsim astăzi între pod şi dispensar. Înainte, el era pe uliţa bisericii şi în Ciocoeşti.

MIŞCAREA POPULAŢIEI
În Coteşti, populaţia a descrescut simţitor, prin exodul către oraş în căutare de câştig mai lesnicios. Deşi statisticile se contrazic, satul deşi aproape egal ca număr de populaţie cu Capu Piscului, păstrează prestigiul de sat vechi. Gheorghe Becuţ evalua populaţia în 1963 la 265 de familii, după un calcul estimativ la o mie de suflete, număr ireal, fiindcă în 1970, populaţia era de 821 de suflete (Alexandru Doaga, etc. „Localităţile Argeşului, 1971”, pag. 240). Harta Rusă din 1835 menţionase Coteştii dar nu precizează populaţia, nici numărul de case (Constantin C. Giurăscu, „Principatele Române la începutul sec. XIX”, Editura Ştiinţifică, 1958, pag. 251). Alte statistici ajută pentru a vedea cum a crescut populaţia satului. În 1886, satul avea 120 de familii revenind după un calcul estimativ la 480 de suflete. Petre Brănescu într-un manuscris anume întocmit, cifrează populaţia pe la 1910 la 900 de suflete. O statistică din 1886 cifra populaţia la 567 de locuitori. Cifra realizată era mai bună decât a satului Capu Piscului, care la aceeaşi dată era de 545 şi mai slabă decât a Godenilor care era de 576 de locuitori. Totuşi între acte nu e prea multă concordanţă. În 1894, satul avea 751 de locuitori (Dosar nr. 51/1896, Arhivele Statului Argeş, Fond Prefectura de Muscel, pag. 355). În 1899, populaţia scade la 643 de suflete. Descreşterea care are loc în perioada 1894-1955, se explică prin creşterea industrialismului şi dezvoltarea meseriilor. Locuitorii satului încep să ia drumul oraşului, angajându-se ca brutari, muncitori cu ziua sau salahori.
În ceea ce priveşte locuinţa şi îmbrăcămintea, sătenii Coteştilor sunt mai conservatori. Au adoptat moda îmbrăcămintei, dar n-au renunţat definitiv la costumul ţărănesc; noile tipuri de construcţie se etalează alături de tipurile vechi care dau aparenţă de soliditate, din cauza materialelor utilizate.

 

---