Godeni

Sat Godeni

 

ASEZARE PE LINIA DE CENTURĂ A CÂMPULUNG-MUŞCEL-ului

Comuna Godeni, veche aşezare administartivă, unitară, în tot secolul al XIX-lea, s-a organizat ca unitate administrativă, la 1864, prin reforma administrativă a lui Alexandru Ioan Cuza, a continuat să funcţioneze ca atare unită uneori cu satul Coteşti, alte ori cu satul Capul Piscului, alte ori - aceasta în vremea din urmă- cu satul Malu- care a atras şi cătunul Bordeeni. Reaşezată comuna pe spaţii mari, cuprinzând toate aceste sate şi cătune, în 1968, prin ultima lege administrativă, formează un tot economic, istoric, administrativ, juridic, cultural şi politic. Situată pe o lungime de 14 kilometri de-a lungul râului Bughea cu o deviere nord-vestică pentru satul Malu şi Bordeeni, se întinde din preajma schitului Ciocanul, cota 888 metri, până în Bagna şi Groşeţ, partea cea mai sudică a comunei şi a satului Capu Piscului, neeşind din spaţiile interioare ale culmii Râpa Malului, Ghilan, Vârful Stegarului de o parte, iar culmea Mărcuşului, Coasta Popii, Podurile şi Tulpinile, Mestecenii şi Capul Dealului pe de altă parte.

Comuna Godeni în stadiul actual îşi are centrul său ideal la Podul Mare, adică la intersecţia drumului regional Câmpulung - Curtea de Argeş şi Godeni- Furnicoşi, adică acolo unde se înalţă un important obiectiv economic, marele puţ de extracţie. Dacă satul Capu-Piscului ca sat nou, înfiinţat la 1702 şi organizat mai bine după secularizarea averilor mănăstireşti, în speţă ale mânăstirii Aninoasa, pe ale cărei moşii piscanii- este mai uşor acest adjectiv pentru Capu-Piscului, duceau o viaţă de clăcaşi, dacă satul Malu şi Bordeeni erau mai legate de rosturile Câmpulungului, chiar de la înfiinţarea lui, Godenii şi Coteştii au dus viaţă aproape comună, deşi au purtat între ele şi judecăţi pentru petece de pământ, dovadă numeroasele căsătorii, care au lăsat vlăstare numeroase în ambele sate, fapt care duce ori la neclaritate pentru a stabilii viaţa neamurilor, ori la imposibilitatea de a stabilii o legătură mai stânsă între diferitele familii, spiţa neamurilor în unele cazuri confundându-se. Istoria nu precizează când s-au înfiinţat aceste sate puternice şi vechi - Coteştii, într-un declin evident din punct de vedere democratic, dar putem lua, fără teama de a greşi, intervalul 900 – 1000, când s-au concretizat satele româneşti.

Ceea ce este important este că ambele sate sunt demne de un mare trecut, ele posedă o vechime demnă de a fi ţinută în seamă, iar actele străvechi dovedesc că pe aceste locuri au fost aşezări româneşri, unele care au persistat în decursul veacurilor, altele care au dispărut într-o formă, dar au apărut în alta, ca Răugenii şi Iaşul. Istoria a înregistrat afirmaţii că oraşul Câmpulung n-ar fi putut rezista dacă n-ar fi existat în jurul său, o centură de sate care să-i pună la dispoziţie braţe de muncă şi resurse economice, fructe şi alte produse agricole. Multă vreme s-a spus că Coteştii ţin piaţa Câmpulungului cu zarzavaturi. Spaţiul în care s-au dezvoltat satele comunei Godeni, este necesar să spunem că ele s-au dezvoltat în triunghiul Piteşti-Câmpulung-Curtea de Argeş sau de o parte şi de alta a şoselei care leagăv cele două capitale ale Ţării Româneşti-Câmpulungul Muntenesc şi Curtea de Argeş.

Dar aria de dezvoltare a comunei este limitată de dezvoltarea altor comune, tot aşa de cunoscute şi mai puţin cunoscute, pe harta economică a ţării: Berevoieşti, care deţine ca şi Godeni, un bogat sector carbonifer; Aninoasa, cu un important spaţiu agricol; Vlădeşti cu un important trecut istoric, de unde s-au ridicat numeroşi oameni de stat, din familia Vlădeştilor; Schitu-Goleşti, cu vestitul bazin carbonifer; Câmpulungul cu existenţa sa certă de la 1300 şi cea probabilă de la 1215 şi Bughea de Jos care ca şi Malu şi Bordeeni au făcut parte din spaţiul Câmpulungului. Pe un drum mai scurt de picior sau de car se află la 7 kilometri de oraşul Câmpulung, pe drumul Câmpulung-Mărcuş-Godeni. Această apropiere măreşte importanţa comunei, importanţă care datează după timpuri, de la înfiinţarea însăşi a cetăţii Câmpulung pentru că satul în formare a făcut parte din centura de sate care se aflau în jurul oraşului pe care îl alimentau şi în acelaşi timp îl apărau. Satul şi atunci ca şi astăzi se află în imediata apropiere a Câmpulungului.

MIŞCAREA POPULAŢIEI

Datele de stare civilă în perioada 1881 - 1956  nu ne duc la concluzii logice  din punct de vedere statistic. Aceasta din cauză că satul, fiind comună a înglobat pe lângă locuitorii ei propriu-zişi, cât şi pe cei din Capu Piscului sau Coteşti, sau pe cei din Malu şi Bordeeni,  când numai pe unii când pe toti la un loc. În 76 de ani s-au născut 2716 copii. În aceaşi perioadă au fost 523 de căsătorii. Decese au fost 2164. Se observă o creştere după primul război mondial şi o scădere după criza din 1929 - în ceea ce proveşte numărul născuţilor. Cifrele se micşorează după aceea, pentru a marca o creştere vertiginoasă după 1950, când forţa comunală a crescut şi s-au îmbunătăţit şi condiţiile de viaţă. Căsătoriile sunt mai numeroase în anii de belşug şi după război şi mai puţin numeroase în timp de război şi în anii de lipsuri. Cifre mai mari de decese sunt în timpul şi după terminarea războiului. Decesele reflectă starea de înnapoiere a măsurilor igienico-sanitare. Cele două războaie au secerat foarte multe vieţi. În situaţia totală cifrele sunt favorabile naşterilor. Dacă satul la recensământul din 1956 avea o populaţie de 1400 de suflte, iar în 1966, peste 1600 de sugflete, relativa creştere nu se explică printr-o mortaliatte excesivă, ci mai degrabă ărintr-u exod redus de inşi, care s-au stabilit în alte localităţi, unde găseau o muncă mai uşoară sau erau legaţi prin obligaţiile familiale. Urmărind populaţia satului pe o perioadă de 100 de ani (1760 - 1960) nu numai cu ajutorul registrelor de stare civilă, dar şi cu alte acte şi mărturii, acestea au reliefat nu numai modul cum a evoluat populaţia dar şi felul cum s-au dezvoltat unele spiţe şi familii în cadrul acestei populaţii. Hotărnicia lui Ion Urianu ajută mult scopul din urmă. Rapoartele administrative  găsite la arhivele Statului Argeş arată modul cum a evoluat populaţia, dar datele sunt aproximative.

Densitatea populaţiei pe comună fiind de 130 de locuitori pe kilometru pătrat şi întrucât populaţia satului reprezintă 41 la sută din totalul comunei, înseamnă că avem de-a face cu un centru aglomerat, ocazionat de centrul carbonifer de aici şi alte activităţi industriale sau agricole. Numărul salariaţilor fiind de 752, iar al colectiviştilor  de 748, înseamnă că balanţa industrială tinde să depăşească agricultura şi să se dezvolte tot mai mult.

Nivelul de trai al satului a crescut. Casele construite în ultimii ani sunt în număr dinc e în ce mai mare. Se împuţinează casele vechi şi insalubre. Cresc mijloacele de câştig şi se îmbunătăţesc  mijloacele de existenţă. S-au realizat pe parcurs trei tipuri de locuinţe: 1. Case joase din bârne şi acoperişul ascuţit; 2. Case jumătate din zid piatră, pe pivniţă şi odaie; case cu două caturi aparţinând secolului al XIX; 3. Casă tot joasă, fundaţie de beton, ziduri de cărămidă şi acoperită cu ţiglă sau tablă � primele două tipuri erau acoperite cu şiţă sau şindrilă � prevăzută cu curent electric şi confort modern: difuzor, radio, televizor, aragaz aparaţinând secolului al XIX-lea şi al XX-lea. Pe la 1870, locuinţele nu aveau geamuri la ferestre. Casa avea câte o fereastră la cameră, sau două, cu şipci adunate în cruce, peste care se lipea hârtie. Din când, hârtia se schimba, deoarece se înnegrea din cauza fumului. Schimbarea se făcea la zile mari. Sobele aveau cuptor, ele serveaui la încălzit; unele locuinţe aveau vatră, în tindă sau antreu şi acolo se folosea un lanţ fixat, pentru a agăţa vasul cu mânere sau tuciul pentru mămăligă sau se foloseau pirostrii. Coşul sau ogeacul se făcea odată cu casa. Pivniţele se construiau cu bolovani de prund. Sătenii mai înstăriţi aveau locuinţe mai mari, aşezate pe pivniţe, cei mai puţin înstăriţi aveau locuinţe aşezate pe fundaţie joasă, iar ca pivniţă foloseau bordee sau altă săpătură în pământ. Ion Cercel, Constantin Ghizdaveţ şi alţii aveau case cu foişor:  scări de piatră înalte şi o încăpere la terminarea lor ca o verandă sau hol. Casa secolului al XVII-lea care a dăinuit şi mai târziu, era o casă joasă fără prispă. Era o tindă mică fără ferestre. Din tindă dădeai în celar, unde se ţineau alimentele. Când căsătoreau copiii, bătrânii se mutau în celar. Aceasta era o încăpere mai mică şi mai călduroasă. Din tindă dădeau într-o casă mare. Zarzavaturile şi le ţineau iarna în bordei, în pământ. Celarul avea o singură fereastră şi camera de locuit avea trei ferestre (După mărturia Păunei I. Ghizdaveţ Niţa lui Năstase şi a Paraschivei, I. Dumitraşcu, Paraschiva Chiţii, trecute de 70 de ani, în anii 1938-1939.). Nu era o greutate să îţi construieşti o casă, deoarece pe râpile din nordul satului erau şi copaci din care dulgherii puteau să scoată cele mai bune grinzi dar şi bolovani cu care zidarii construiau temelii sau pivniţe. Pe măsură ce materialul lemnos s-a împuţinat iar bolovanii de gârlă au devenit rari şi greu de transportat, au început casele de cărămidă, deoarece aici se găseşte din abundenţă pământ argilos, deşi nu întruneşte condiţiile cele mai bune. O caracteristică  a caselor ce aparţin secolului al XIX-lea este acea că tocurile ferestrelor erau prevăzute cu drugi de fier, ca o măsură de siguranţă pentru ca gospodarul să nu fie atacat de răufăcători. Tipul casei de piatră şi de bârne a fost părăsit, deoarece cu ajutorul cimentului care se găseşte în mod obişnuit în comerţ, a cărămizii  care este ieftină şi de calitate, a ţiglei care este foarte durabilă, se pot face case solide, ieftine şi confortabile. În anii noştri se pune accentul pe construirea casei plăcute, solide şi atrăgătoare. Oamenii arată o deosebită grijă să-şi construiască casa preferată, frumos mobilată şi înzestrată cu tot ce este necesar. În 1966, satul avea 491 de  case (Alexandru Doaga, etc., ibidem, pag. 243), îmbrăcămintea este caracteristică unor anumite perioade. Dacă citim foaia de zestre, vedem ce îmbrăcăminte se purta în anii 1820 - 1830: rochii de asmalagea, scurteică de gearmeşit, tivilichie cu iepuri, şubea de postav. Bărbaţii purtau la sărbătoare cizme sau ghete cu gumilastic, iar în zi de lucru opinci. Miresele se îmbrăcau cu fuster, ghete, cunună, beteală. Se cheltuia mult cu basmalele care se împărţea nuntaşilor. Colăcerii umpleau o curte; veneau cu cârdul pentru că se împărţeau basmale. Femeile ţineau cu sfinţenie la fuste. Pentru bătrâne, acestea erau îmbrăcămintea de înmormântare. Până la primul război mondial, femeile bătrâne purtau în mod obişnuit fustă. Costumul naţional - în formă să modernizată - apare în mediile sărace şi treptat-treptat s-a generalizat. După 1940, îmbrăcămintea se schimbă şi portul naţional se foloseşte numai la sărbători sau foarte rar. Îmbrăcămintea obişnuită este cea orăşenească, ieftină şi practică.

O caracteristică a populaţiei o formează pronumele care se dă la naştere şi care este de două feluri, cu o întrebuinţare foarte rară: Stan, Man, Sandu, Uţa, Olimpia, Stelian, Consuela, Stanciu, Costea, Voicu, Teodora, Andrei, Arteme, Ene, Cristea, Badea, Domnica, Dan, Arsene, Enache, Bădiţa, Margioala, Anghelina, Petra, Traian, Cecilia, Gherghina, Profira, Lucia, Mareş, Virgiliu, Cămilia, Iosif, Costache, Eugenia, Viorica, Victor, Anton, Dosefina, Damian, Cosntanţa, Paulina, Lazăr, Nicuţ, Ispas, Gheţea, Dumitrache, Speranţa, Justina, Sulfida, Mascela, Genoveva, Gheorghiţa, Emanoil. Pronume frecvente sunt: ???, Iorga, Manole, Iancu, Anca, Apostol, Anica, Chireaţa, Ilie, Toma, Mihai, Florian, Steliana, Ghinea, Zinca, Zamfira, Verona, Dobre, Bucura, Tudor, Evdochia, Salomia, Stancu, Constantin, Stana, Minodora, Margareta, Aurelian, Iulian, Bucur, Grigore, Mihai, Pavel, Stoica, Ştefan, Safta, Ilinca, Păuna, Mihaela, Vasile, Voicu, Alexe, Vasilica, Ciprian, Haralambie. Cele mai frecvente sunt: Ion, Maria, Nicolae, Gheorghe, Constantin, Floarea, Elena, Petre, Lisabeta, Stanca, Ioana, Paraschiva, Joiţa, Eleonora, Filoftia, Dumitru, Victoria şi Smaranda.

S-au făcut căsătorii ale locuitorilor sau locuitoarelor de aici cu locuitoare sau locuitori din alte localităţi: Cîmpulung 44, Berevoieşti 35, Coteşti 29, Bughea 25, Malu 12, Schitu Goleşti 8, Bucureşti 7, Aninoasa 6, Vlădeşti 5, Slănic 5, Uliţa 4, Ploieşti 2, Drăghici 2, Turnu Măgurele 1, Zăvideni 1, Lereşti, alte localităţi 19, total 206.

La felul de viaţă al locuitorilor- şi acest lucru este dependent de locuinţă- ar trebui să arătăm că sătenii avînd ca ocupaţie predilectă şi creşterea vitelor îşi formau a doua locuinţă la cîmp; acolo unde aveau terenurile cele mai bune şi unde puteau ţine un grajd ca să-şi adăpostească vitele iarna şi o odae unde să se încălzească şi un pat unde să-şi refacă forţele după cîteva ore de muncă şi la sfîrşitul zilei. Nicolae Buzoianu hotarnic la 10 noiembrie 1838 spunea: � am măsurat şi locul cît ţine odaia cuprins de sumă de ani de răposatul Constantin Andriţoiu şi s-au găsit 23 de prăjini de cele mari palme 16. Deci fiindcă cele trei locuri sînt adunate la un loc şi nu au pe dînsele sădire de pruni şi clădire de odaie şi au cheltuit de le-au îngrăşat cu gunoi şi fiind la un loc adunate şi în stăpînirea lui şi vînzătorii au moşie a le da în loc şi ca o veche stăpînire şi după pravilă nu se poate strica clădirea, să stăpînească întocmai, nestrămutat şi de acum înainte vecinic fără a avea vreo supărare de către ceilalţi moşteni(Arhivele Statului Argeş, fondul arhivistic Ion Dumitrache). Să adăugăm meseriile: în momentul de faţă, ponderea o au minerii, cum în trecut o aveau brutarii. Agricultori adevăraţi erau puţini, mai mult mijlocaşi care dispuneau de vite şi unelte şi puteau face agricultură în condiţii acceptabile. Alte ocupaţii practicate au fost: ciobănitul cu remarca aceea că cei mai mulţi ciobani nu erau localnici, erau aduşi din alte părţi. Meseriile erau: cojocari, cizmari, opincari, croitori. Croitori cunoscuţi au fost: Ion Costea Dragomir, Petre Ispas, Ion Oancea, Nicolae Enache. Cizmar subţire a fost Ion C. State. Cizmăria de reparaţie au practicat-o: Gheorghe Dumitraşcu, Manole Călescu şi Gavril Porumb. Tăbăcar a fost Gheorghe Mălacu, iar cojocar Dumitru Mălăncioiu. A existat şi un căldărar Nicolae Solomon. Mecanic, tîmplar strungar în lemn şi în fier a fost Petre Mălăncioiu; sobar, Constantin Gh. Dumitraşcu; dogar, Moise Proca; fraţii Ţtefan şi Constantin Popescu; mineri pricepuţi: Gheorghe, Nicolae N. Pătru, Petre David, Dumitru Hora, Nae Mălăncioiu (Remarcat la hidrocentrala Bicaz, laureat al premiului de stat); maistru cazangiu Ilie Dumitraşcu; mecanici:Dumitru Mălăncioiu, Ion Popa, Ion C. Popa; brutari: Nicolae Gh. Proca, Dumitru I. Dumitrache, Mihai P. Badea, Ion I. Ispas, Vasile I. Ispas, Petre I. Frăţilă, Ion P. Frăţilă, Mihai P. Frăţilă, Ion Diaconu, Ion C. Proca, Ion N. Andriţoiu, Gheorghe N. Dumitrache, Constantin N. Dumitrache, Gheorghe I. Dumitrache, Nicolae C. Diaconu, Constantin Mareş Stanciu, Ion Zamfira Ispas, Nicolae Zamfira Ispas, etc.

SITUAŢIA MESERIAŞILOR ÎN CADRUL SATULUI ÎN ANII 1920-1960

Nu am inclus minerii care au fost şi sînt în număr foarte mare, indiferent dacă lucrează în subteran sau la suprafaţă; nu am inclus meseriaşii din prezent, numărul lor fiind foarte mare şi dispunînd de o bună calificare. Şi numărul brutarilor a fost foarte mare, lucrînd bineînţeles în alte localităţi şi mai ales în oraşele mari.

TABEL CU LOCUITORII NĂSCUŢI SAU DECEDAŢI ÎN ANII 1765 - 1880

Nr. crt.	Anul	Felul evenimentului	Numele şi prenumele locuitorului
1	1760	născut	Marghitoiu Grigore
2	1765	născut	Staicu Dumitrache
3	1765	născut	Cercel Ion
4	1764	născut	Cercel Ioana (fostă Ceauşu)
5	1781	născut	Frăţilă Grigore
6	1782	născut	Eftena Dumitru Stan
7	1783	născut	Florea Sandru
8	1790	născut	Mălăncioiu Ghinea
9	1790	născut	Staicu Dumitrache Zinca
10	1792	născut	Mustea Dumitraşcu Gheorghe
11	1793	născut	Vlăjoagă Eftene Gheorghe
12	1793	născut	Schiteanu Gheorghe Bucur
13	1793	născut	Cercel Ion Dobra
14	1794	născut	Ungureanu Iorga Moise
15	1797	născut	Ungureanu  Bucur Ion
16	1798	născut	Dumitraşcu Constantin Dumitru
17	1798	născut	Mălancu Hera Gheorghe
18	1798	născut	Niţu Anton
19	1800	născut	Vlăjoagă Eftene Gheorghe
20	1802	născut	Godescu Duţă Ion
21	1804	născut	Mălăncioiu Ghinea Dumitru
22	1804	născut	Proca Gheorghe Stoica
23	1805	născut	Mălancu Nicolae Cârstea
24	1805	născut	Marghiţoiu Iorga Ispas
25	1809	născut	Godescu Duţă Ştefan
26	1809	născut	Staicu Dumitrache Ion
27	1809	născut	Godeanu Constantin preotul
28	1811	născut	Mălancu Nicolae Floarea
29	1811	născut	Dumitraşcu Constantin Ion
30	1812	născut	Dumitraşcu Gheorghe Ion
31	1813	născut	Grigore Iancu
32	1815	născut	Andriţa Nicolae
33	1816	născut	Ghizdaveţ Ion Constantin
34	1816	născut	Proca Gheorghe Grigore
35	1816	născut	Godescu Duţă Ioana
36	1818	născut	Ispas Constantin Constantin
37	1818	născut	Dumitrache Ecaterina
38	1819	născut	Grigore Nicolae Gheorghe
39	1819	născut	Mălancu Hera Ion
40	1820	născut	Proca Gheorghe Ion
41	1821	născut	Diaconu Nicolae Nicolae
42	1822	născut	Frăţilă Grigore
43	1822	născut	Hera Gheorghe Gheorghe
44	1823	născut	Şandru Gheorghe Gheorghe
45	1823	născut	Tuţu Gheorghe Dumitru
46	1824	născut	Dumitraşcu Constantin Nicolae
47	1826	născut	Diaconu Nicolae Constantin
48	1826	născut	Ispas Nică Nicolae
49	1826	născut	Mălăncioiu Ghinea Ion
50	1827	născut	Mălăncioiu Ghinea Constantin
51	1827	născut	Proca Ghinea Safta
52	1828	născut	Dumitraşcu Constantin Voica
53	1830	născut	Marghiţoiu Nicolae Ion
54	1831	născut	Schiţeanu Bucur Dumitru
55	1832	născut	Ghizdaveţ Ion Nicolae
56	1832	născut	Diaconu Nicolae Constantin
57	1832	născut	Sandru Ion
58	1832	născut	Sandru Nicolae
59	1833	născut	Mălancu Cârstea Ion
60	1833	născut	Eftene Nică Ion
61	1833	născut	Ispas Iorga Nică
62	1833	născut	Nitulescu Gheorghe Floarea
63	1834	născut	Ispas Nică Constantin
64	1835	născut	Eftene Simion Constantin
65	1835	născut	Mălăncioiu Ghinea Gheorghe
66	1836	născut	Mălancu Cârstea Constantin
67	1837	născut	Mălăncioiu Ghinea Floarea
68	1838	născut	Gheorghe Dumitru Nicolae
69	1839	născut	Vlaicu Necula Bucura
70	1840	născut	Dumitraşcu Ştefan Nicolae
71	1842	născut	Nitulescu Dumitru Floarea
72	1842	născut	Proca Stoica Gheorghe
73	1843	născut	Dumitra Costea Ion
74	1843	născut	Dumitraşcu Gheorghe Nicolae
75	1843	născut	Gheţea Iosif
76	1843	născut	Dumitraşcu Gheorghe Ştefan
77	1843	născut	Mălăncioiu Ghinea Arsene
78	1845	născut	Duţă Ion Bucur
79	1846	născut	Manu Gherazim
80	1846	născut	Mălancu Constantin Maria
81	1841	decedat	Staicu Dumitru
82	1846	născut	Mălăncioiu Ghinea Nicolae
83	1847	născut	Proca Stoica Ion
84	1847	născut	Costea Ion Gheorghe
85	1847	născut	Gheţea Gheorghe
86	1847	născut	Gheorghe Dumitru Dumitru
87	1847	născut	Gheorghe Dumitru Gheorghe
88	1847	decedat	Mălăncioiu Ghinea Stanca
89	1848	născut	Godea Ion Ion
90	1849	decedat	Godeanu Ion preotul
91	1849	născut	Pantilimon Gheorghe
92	1849	născut	Dumitraşcu Gheorghe Constantin
93	1850	născut	Popescu Nicolae Năstase
94	1850	născut	Vlaicu Constantin Dumitru
95	1851	născut	Niţu Nicolae Gheorghe
96	1851	născut	Eftene Gheorghe Ştefan
97	1852	născut	David Bucur Ion
98	1852	născut	Eftene Gheorghe Costache
99	1853	născut	Manu Ion Constantin
100	1854	decedat	Albescu Dumitrache Voica
101	1855	născut	Mitulescu Dumitru Constantin
102	1855	decedat	Cercel Ion
103	1855	născut	Manu Constantin Ion
104	1856	născut	David Bucur Maria
105	1857	născut	Andriţa Nicolae Nicolae
106	1857	născut	Eftene Nică Bucur
107	1857	născut	Ilie Nicolae
108	1858	născut	Diaconu Constantin Constantin
109	1858	născut	Godescu Constantin preotul
110	1859	născut	Manu Constantin Nicolae
111	1860	născut	David Bucur Constantin
112	1860	născut	Duţă Ştefan Haralambie
113	1861	născut	Manu Ion Nicolae
114	1861	născut	Diaconu Petre
115	1862	născut	Gheorghe Dumitru Constantin
116	1862	născut	Manu Constantin Petre
117	1863	decedat	Cercel Ion Dobra
118	1863	născut	Pătru Constantin Constantin
119	1863	născut	David Bucur Petre
120	1864	decedat	Ioana, soţia lui Ion Cercel
121	1864	născut	Cîrstea Constantin Ion
122	1864	născut	Cîrstea Constantin Ion
123	1864	născut	Diaconu Constantin
124	1865	născut	State Ştefan Ion Maria
125	1869	nascut	Dumitru Constantin
126	1872	născut	Grigore Constantin Ion
127	1873	născut	Chiteanu Dumitru Nicolae
128	1874	născut	Niţu Gheorghe Ion
129	1875	născut	David Bucur Paraschiva
130	1876	născut	Pătru Constantin Nicolae
131	1877	născut	Dumitru Constantin Ion
132	1877	decedat	Proca Ion Nicolae
133	1877	născut	Schiteanu Nicolae Gheorghe
134	1877	decedat	Godeanu Constantin preotul
135	1878	născut	Cîrstea Constantin Constantin
136	1880	născut	Costea Gheorghe Ion

 

 

---